Diverse

Document epigrafic descoperit la Noviodunum

La sfârșitul săptămânii trecute, arheologii Institutului de Cercetări Eco-Muzeale “Gavrilă Simion” din Tulcea au facut o descoperire de excepție, și anume, primul document epigrafic din ultimii 21 de ani de cercetări în cetatea Noviodunum, orașul Isaccea.

Document epigrafic - borna kilometrica romana

Document epigrafic – borna kilometrica romana

Potrivit AGERPRESS, descoperirea a fost facută datorită scaderii nivelului Dunarii.

Documentul epigrafic este o borna miliara(o bornă ce marca distanța dintre două localități din Imperiul Roman), ce dateaza din anii 317-324, adică in timpul domniei comune a împăraților Constantin și Licinius.

Borna miliara cu înălțimea de 1,4 metri conține o inscripție în limba latină și a fost scoasă din aluviunile de pe malul Dunării de arheologii tulceni cu sprijinul Primăriei orașului Isaccea.

“Vara anului 2012 a fost propice, Dunărea dezvăluind noi ziduri care aparțin unui edificiu monumental ce poate fi o bazilică. Facem precizarea că această inscripție a fost descoperită în apropierea edificiului cercetat in 2012” spune domnul Aurel Stănica, șeful Biroului Arheologie Preventivă din cadrul ICEM “Gavrilă Simion”. Tot dânsul a declarat că descoperirea de la Isaccea nu este surprinzătoare, datorită observațiilor din anii trecuți care nu au putut fi continuate din cauza oscilațiilor nivelului Dunării și a aluviunilor aduse de fluviu.

Potrivit aceleiași agenții de presa, inscripția a fost vazută de profesorul universitar doctor Lucrețiu Bîrliba de la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași, care a precizat ca borna constituie un element dintr-un program vast de refacere și reparare a drumurilor din Imperiul Roman început sub împaratul Dioclețian, program care a inclus și Scythia, în prezent Dobrogea.

Ca multe alte cetăți de pe limes-ul dunărean, cetatea romano-bizantină Noviodunum a fost ridicată pe o veche davă getică și avea rol militar, strategic si economic. Dezvoltarea ulterioară i-a adus acestei cetăți statutul de “municipium” catre finele secolului al II-lea.

Această cetate a fost principala stație a flotei romane Classis Flavia Moesica ce controla cursul inferior al Dunării și malurile de nord și de vest ale Mării Negre. Totodată a fost sediul unor detașamente din legiunile cantonate în Dobrogea.

Dezvoltarea cetății s-a facut pe etape, acestea fiind intrerupte de atacurile cumanilor, uzilor și a pecenegilor, în secolul al XI-lea, dar și de cele ale tătarilor din secolul al XIII-lea, până la cucerirea otomană din 1420.

Sursa: Agerpress

– Todor Ciupe –

 

 

7 Comments

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: