Armata Romana Fortele Navale

Directia Hidrografica Maritima a implinit 87 de ani

da

Curiozitate proprie: cum ii zice aparatului si la ce foloseşte?

Două “vedete” ale hidrografiei secolului XX, coordonatograful şi pantograful, vor fi puse din nou la lucru vineri, 22 februarie de către specialiştii Direcţiei Hidrografice Maritime din Constanţa, instituţie care aniversează 87 de ani de existenţă, la data de 23 februarie.
Călătoria în timp va începe de la prima hartă de navigaţie românească, editată în anul 1899 de către un grup de ofiţeri de marină, apoi, după aproape 40 de ani, va fi repus în funcţiune coordonatograful, un sistem rectangular, alcătuit din două rigle gradate, perpendiculare între ele, cu care se trasau liniile ce reprezentau gradaţiile cadrului geografic al hărţii.
Va urma pantograful, aparat folosit de către specialiştii hidrografi în anii ’80, care va pune pe hartă semnele convenţionale specifice navigaţiei. Călătoria în timp se va încheia cu prezentarea sistemului actual, al secolului XXI, complet digitalizat, de producere a hărţilor electronice.
Direcţia Hidrografică Maritimă este o structură importantă a Forţelor Navale Române şi, totodată este autoritatea naţională în domeniul hidrografiei, cartografiei şi semnalizării maritime.
Cu acest prilej aniversar, comandantul instituţiei invită reprezentanţii mass-media vineri, 22 februarie, la ora 10.00, la sediul din Constanţa, strada Fulgerului nr. 1, pentru a observa cum a evoluat procesul de editare a unei hărţi de navigaţie de-a lungul a peste 100 de ani.

     Reglementarea segmentului hidrografiei româneşti s-a realizat la data de 23 februarie 1926, când a fost înfiinţat Serviciul Hidrografic Maritim al României, precursorul actualei Direcţii Hidrografice Maritime (DHM), dar începuturile activităţii hidrografice în ţara noastră apar la sfârşitul secolului al XIX-lea şi sunt strâns legate de numele unui ofiţer de marină, locotenentul comandor Alexandru Cătuneanu.
În perioada 1897-1899, un grup de ofiţeri de marină a desfăşurat activităţi de cercetare hidrografică, realizând prima hartă românească de navigaţie. Această hartă a fost prezentată, în anul 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, unde a primit medalia de aur. Harta a fost cunoscută în Marină sub numele de “Harta Cătuneanu”, fiind utilizată în navigaţie până în anul 1951.
În primele decenii ale secolului XX, elementele unei hărţi (localităţi, şosele, lacuri, râuri etc.) erau “aşezate” cu tocul şi peniţa. Ulterior, în anii ’70, s-a trecut la executarea hărţilor cu ajutorul coordonatografului, un sistem rectangular, alcătuit din două rigle gradate, perpendiculare între ele.
În anii ‘80, era folosită gravarea. Harta era imprimată pe o folie de plastic, pe care era pusă o emulsie (colodiu umed). Pe acest colodiu se executau elementele hărţii cu ajutorul pantografului şi a cercului gravimetric.
Începând cu anul 2002, fluxul de producţie al hărţilor de marină este complet digitalizat. Hărţile marine se execută pe calculator, cu ajutorul unui program specific, numit CARIS. Tot în anul 2002, s-a realizat prima hartă de navigaţie electronică, conform standardului Organizației Hidrografice Internaționale.

Compartimentul Relaţii Publice

2 Comments

    • Nu am fost prezenti la eveniment, ca sigur intrebam. Ca nu imi tace gura… la Clinceni, ma suisem intr-un Puma Medevac si am intrebat despre tot bordul si casca si.. si…, mai rau ca un prescolar. 🙂

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: