Proaspăt ratatul “An al Marinei” este continuat trist în două ramificații. Prima și cea mai importantă, o constituie fuga de răspundere. În cea de-a doua vedem clar care competitor a finanțat campania de presă împotriva concurenței, punând presiune cu ajutorul presei plătibile atât românești cât și de-acolo, de acasă din țara lor, presiune care a apăsat și mai apasă pe politicienii români, pe Armata României, pe imaginea țării noastre în lume.

Din această a doua ramificație putem prognoza lejer viitorul, dacă respectivul competitor nu va fi declarat câștigător.

Ministrul Apararii Nationale, Gabriel Les

Ministrul Apararii Nationale, Gabriel Les – 2017

În buna tradiție a partidului, ministrul Leș II l-a luat pe “nu știu” ca deviză. Aspect care sper să se schimbe după…  finalizarea târzie a “Anului Marinei”. După cum sper să se oprească sacrificarea imaginii Armatei Române, singura instituție care mai rămăsese credibilă și cu obrazul nepătat.

Instituție care nu aparține nici președintelui Klaus Iohannis, nici ministrului și nici vreunui partid, Armata fiind a Poporului. Pentru că din popor se constituie, pe umerii noștri se sprijină, iar dintre românii care au jurat pe drapel se face sacrificiul suprem.

Însă mâine, 12 ianuarie, ministrul Leș va ști.

Iulian Iamandi