Armata Romana Fortele Navale Marină

Constructia a sase corvete Gowind suspendata de Malaezia

Programul a șase corvete de tip Gowing destinate marinei malaysiene se află într-un moment critic și anume în punctul în care guvernul malaezian a decis să suspende construcția navelor până la găsirea unei soluții pentru salvarea programului, acesta fiind victima unui derapaj industrial grav datorat cooperării deficitare cu Naval Group.

Gowind - Maharaja Lela, Malaezia

Gowind – Maharaja Lela, Malaezia

Pentru a trece în revistă, programul destinat construcției a șase nave Gowind denumit de malaezieni LCS (Litoral Combat Ships) și prevăzut cu un buget de aproximativ două miliarde de euro, a fost lansat în anul 2011.

La finalul unei competiții internaționale, a fost selectat modelul Gowind dezvoltat de către Naval Group. Platforma a fost adaptată nevoilor Malaeziei, cu o versiune modificată față de modelul de bază vândut Egiptului – 111 metri lungime și 3078 de tone, comparativ cu 92 de metri și 2600 de tone, plus un număr de echipamente diferite.

Spre deosebire de programul egiptean pentru care s-a semnat contractul în anul 2014 și care a avut prima navă construită în timp record de către Naval Group în Lorient (28 de luni, cu livrarea în Septembrie 2017), după finalizarea celorlalte trei nave surori cu asistență tehnică franceză în Alexandria, proiectul din Malaezia a fost gestionat într-un mod mult mai autonom decât ceea ce se practică de obicei pentru programele de transfer de tehnologie.

Șantierul Naval Boustead de la Lumit, situat la Nord-Vest de Kuala Lumpur, a câștigat contractul și a fost însărcinat să coordoneze construcția celor șase nave. Dincolo de acest aspect, Malaezia a dorit să aibă un rol important în proiectarea noilor sale corvete. Naval Group a fost, prin urmare, responsabil numai pentru proiectarea generală și o parte a proiectării detaliate pe cele mai complexe zone, cum ar fi propulsia și catargul integrat, care constituie PSIM (Panoramic Sensors and Intelligence module) incluzând senzorii, dar și operațiunile și CIC-ul.

Mai mult, spre deosebire de modelul Gowind produs în Egipt, acest modul, care constituie un element foarte complex și critic, nu este furnizat gata de utilizare de către Naval Group, ci este produs în întregime și integrat în Malaezia (cu excepția radomului compozit furnizat de către francezi). Acesta a constituit o provocarea tehnică suplimentară pentru BNS, care nu a produs niciodată astfel de echipamente.

Constructorul, în acord cu autoritățile din Malaezia, a preluat prin urmare sarcina studiilor detaliate pentru cea mai mare parte a navelor. Inițial acestea fuseseră destinate dezvoltării abilităților locale de inginerie navală.

Ca atare, la Lorient s-a desfășurat un program de formare pentru arhitecți și ingineri din Malaezia, creându-se special o școală de proiectare. Ulterior însă, malaezienii se pare că au subestimat resursele necesare pentru astfel de studii, școlind astfel un număr insuficient de personal – acestui aspect adăugându-se și proasta gestionare a achizițiilor de echipamente, fapt care a avut impact asupra studiilor din cauza lipsei specificațiilor detaliate ale materialelor pentru realizarea proiectării amănunțite.

Acestor probleme s-a adăugat și evoluția neprevăzută a dotării cu armament principal. Înlocuirea rachetelor navă-navă Exocet MM40 planificate inițial, cu Naval Strike Missile fabricate de către Kongsberg.

În timp ce construcția primei nave din serie a început la jumătatea anului 2015, problemele s-au acumulat de-a lungul timpului, dar, pentru perioadă îndelungată și în ciuda avertismentelor, nimeni nu a vrut să le recunoască. Șantierul naval malaezian a menținut mult timp aparențele, mai ales după lansarea în vara anului 2017 a primei corvete Gowind malaezine, Maharaja Lela. La acea vreme, livrarea încă era anunțată pentru anul 2019  – conform calendarului inițial din contract.

Numai că, după ce autoritățile și presa au plecat de la ceremonie, Maharaja Lela a fost retrasă în șantierul naval pentru că dincolo de aparența frumoasei carene aproape terminate… interiorul era de fapt aproape gol. Acest aspect nu a împiedicat BNS să continue construirea celorlalte nave, în timp ce întârzierile au continuat să se acumuleze și să aducă întreg programul într-un impas.

Derapajul industrial a ieșit la lumină până la urmă. Astfel, s-a aflat recent că această primă corvetă este finalizată doar în proporție de 60%. Studiile detaliate nici măcar nu sunt finalizate și ca urmare, multe echipamente așteaptă în șantier neputând fi montate la bord din cauza lipsei planurilor de instalare.

Lucrările au fost suspendate și nu doar la Maharaja Lela, ci și la celelalte patru nave ale căror stadii de construcție sunt situate între 20 și 50%.

Două dintre corvete ar fi trebuit să fie deja livrate până în prezent.

Guvernul malaezian a decis oprirea lucrului la corvete pentru o perioadă de timp în care să fie efectuată analiza situației.

În luna August, ministerul malaezian al Apărării a informat că sunt luate în considerare trei opțiuni pentru viitorul programului de dotare cu corvete Gowind.

Prima ar fi încredințarea către Naval Group a gestionării programului, precum și banii din program care nu au fost cheltuiți până acum – puțin peste 600 de milioane de Euro, bani care ar permite finalizarea primelor două nave din serie, cele care au stadiul cel mai avansat de completare.

A doua opțiune ar fi continuarea programului cu navaliștii malaezieni de la BNS, însă cu sprijin tehnologic francez.

Iar cea de-a treia opțiune ar putea fi încheierea contractului cu BNS, guvernul urmând să decidă apoi alte măsuri… încă nespecificate.

Ce am înțeles din toată treaba asta?

Am înțeles că sunt șanse mari ca România, țară care a avut degeaba un an declarat “Anul Marinei”, este pe cale să treacă printr-o experiență similară cu cea a Malaeziei.

Cazul Malaeziei ar trebui să reprezinte un avertisment pentru Guvernul României, căci compania franceză Naval Group (câștigătoare a contractului pentru construirea a patru corvete Gowind destinate Forțelor Navale Române, dar și a modernizării a două fregate românești) este obligată să construiască navele integral în România la Șantierul Naval Constanța, unde lipsa de experiență a navaliștilor constănțeni ar putea duce la același tip de întârzieri și la costuri suplimentare. Chiar și la stoparea contractului și la măsuri… încă nespecificate.

Ce ar putea reprezenta aceste măsuri nespecificate?

Ei bine, forțat de împrejurări… Guvernul României ar putea decide la un moment de criză găsirea unui alt șantier naval pentru salvarea programului.

Un șantier naval din Franța.

Iulian Iamandi

2 Comments

  • Eu nu pot sa inteleg ce a fost in capul lui Dragnea cand a stopat programul cu Damen inceput de guvernul Ciolos – tocmai asta fiind de altfel cel mai francofil din politicienii romani, nici macar el nu s-a gandit sa dea programul francezilor.

    Acum aveam toate navele, facute la Galati, unde in ziua de azi facem nave similare pentru Pakistan si altii.

  • Pai nu putem decat spera ca cineva cu cap a scris contratul ala. Adica niste penalitati de pana la 120% din valoarea contractului daca nu este realizat conform contractului – fara intarzieri si costuri suplimentare la calitatea mentionata in contract. Asta ar fi cazul ideal.
    Presupun ca NG nu ar fi atat de prost sa semneze asa ceva, dar sper ca nici ai nostri nu au fost intr-atat de prosti ca sa lase penalitatile mai mici de 20% din costul proiectului.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: