Promo

Cnutul Maicii Rusia, de Cristian Negrea, citita de resboinici

Cartea Cnutul Maicii Rusia

Cartea Cnutul Maicii Rusia

Colegul nostru Costea H a cumparat cel de-al treilea volum semnat de Cristian Negrea, din cadrul seriei de thrillere politico militare cu Romania in prim plan si ca personaje, romani in lupta pentru romani.

Am vorbit cu putin timp in urma si Costea imi spunea ca in primele sase ore a citit peste trei sute de pagini.

Buna carte, nu?

Cnutul Maicii Rusia poate fi gasita la libraria Mihai Eminescu sau comandata direct de la editura Marist.

Spor la citit!

34 Comments

  • Bre,e cam timpul pt. un razboi imaginar,intre o armata romana capabila sa lupte cateva ore pe bune(cateva zile,daca e meciul mai relaxat) si armata rusa apta sa ne zvarle in cap cateva batalioane de pifanteristi(le zice desantisti pa limba lor).Gheseftul lor e ca ne dau 2 clase la armamentul greu de infanterie si RATG.Aviatie-ei da,dar vai de ea,noi pa-pa.Flota-ei da,noi baldabac.

    Greu razbel,tovarasi,dar ii putem invinge.Nu ma indoiesc ca se va gasi o solutie geniala in carte,cu care sa-i punem in 3 litere.

    Tre sa o comand,sa vaz si io.Macar de dragul de a citi ceva despre romani patrioti,viteji,competenti si cu spirit de sacrificiu.Chiar daca is imaginari 😀

    Sper ca colonelul Morun nu incaseaza vreun Konkurs peste carapacea lui TR 85M1.El si cu cercetasul imi sunt cei mai simpatici. 😀

  • Un subiect “neplacut” pentru rusofili. Pe de alta parte, nu cred intr-un asemenea scenariu. Ca e vorba de Ragozin, Dughin, sau mai stiu eu cine.
    Integritatea Rep Moldovei sta la baza Ucrainei. Altfel …

  • Parca tot ce scria Tom Clancy s-a petrecut intocmai 😀 Mie imi place Negrea ca literatura.Comica in ce priveste pretentiile de intelegere a fenomenului razbel.Caraghioasa in ce priveste intelegerea naturii si politicii Rusiei.Emotionanta dpdv al spiritului patriotic.Utila tarii pt. ca si acest aspect al culturii creeaza imaginea de sine a unui popor.Utila pt. ca da natiunii incredere in capacitatile armatei si serviciilor.Nejustificata la momentul prezent,dar moralul e 3/4 din capacitatea de lupta.

    • Din pacate, de foarte multi ani de zile nu mai e coada la carti… insa nici coada pe la edituri, coada de scriitori.

      Volumele lui Cristian Negrea ar trebui citite cu pofta si nu cu lupa. Si cartile lui Tom Clancy pot fi luate la lupa si cu toata echipa de dindaratul brandului, gasim hibe.

      In plus, Negrea scrie din suflet iar Clancy o face comercial (includ aici si propaganda).

      Lui Cristian Negrea i-ar prinde bine ceva concurenta. Noua ne-ar prinde bine o concurenta pe acest gen, unde cativa scriitori sa publice si sa cumparam cate un volum la jumate de an.

      Iar daca au aparut “cinamarezii”, inseamna ca inca sunt oameni care citesc.

      Eu unul, de abia astept sa citesc Cnutul Maicii Rusia.

        • 🙂 Mi-am amintit de un moment din asta… Cartea era Moartea citeste ziarul, a lui Mircea Dinescu.

          Iar ultima coada la care am stat a fost acum 2-3 ani, la un targ de carte, pentru ca doream autograful singurului om caruia m-am adresat cu “maestre”: Liviu Radu, autor de ucronii pe masuta caruia, in acel moment, de-as fi purtat stilou, l-as fi depus cu resect ca intr-o scena din A beautifull mind.

        • Pe 7 noiembrie, de ziua URSS, ma duceam la libraria Cretulescu si ma asezam la coada. Doamne, ce coada era … Cumparam carti de la editura MIR si … carti de sah in lb rusa. Cartile de la editura MIR aveau mare cautare la acea vreme. An de an, din ’80 pana in ’89.
          Din pacate, editura MIR a disparut … Pacat!
          Cat despre cartile cumparate “pe sub mana”, ce sa mai vorbim … 🙂

  • “Am vorbit cu putin timp in urma si Costea imi spunea ca in primele sase ore a citit peste trei sute de pagini.”

    Nu inteleg ce aveti de comentat. Smerch, Konkurs,ala-bala portocala, ca de ce nu scrie ca rusii au nu stiu ce…Da’ de ce sa scrie ca rusii au nu stiu ce? Omul a scris ce a crezut el de cuviinta iar rezultatul acestui efort este urmatorul:

    Am vorbit cu putin timp in urma si Costea imi spunea ca in primele sase ore a citit peste trei sute de pagini.

    Nu este de ajuns pentru o carte de fictiune? In citeva zile soseste si volumul cumparat de mine. De abia astept sa petrec sase ore captivante.

    • Sper sa nu se inteleaga gresit. Nu era la misto, dimpotriva. Cred ca fiecare dintre noi poate spune despre carti bune ca nu le-a lasat din mana in primele sase sau mai multe ore.

  • Cred ca “primirea” unei astfel de carti depinde de cat is de “largi” standardele cititorului.

    Eu, de exemplu, vreo 5 ani am fost mare fan Sven Hassel (a corespuns cu adolescenta), pana m-am prins ca tipul MA MINTE cam nepermis de mult; oricat de bine scria, ruptura cu realitatea istorica era prea mare; nu mi-a placut niciodata SF-ul, mai ales ala istoric, mai ales cand SF-ul istoric intra in slujba vreunei propagande, care incearca sa-l impuna ca REALITATE istorica.

    Chiar daca-s rusofil, nu-mi plac cei care pun prea multa patima, prefer bipezii lucizi si treji, nu fanatismul tembel.

    Sper ca patriotismul LUCID al scriitorului sa-l fi indemnat sa bage un final tragico-realist, care sa-i mai scuture pe putinii cititori romani din amorteala si autosuficienta, si sa le arate ca Apararea Tarii e cam in c… gol.

    Altfel, dac-o ia pe binecunoscuta cale patriotardo-fascisto-lozincarda, cu Ivan cel mult si prost, Basarabia e Romania, Garda, Capitanul, baselu, “drumul spre casa trece prin Moskva”, si cum facem noi toata armata a n-spea praf, doar cu 3 T85 si doua f16th ( 😛 ), n-o sa fie decat o frectie trista, care sa ne mai prelungeasca un pic iluziile grandomane si sa mai intarzie contactul dur cu realitatea.

    Cititi-o si povestiti-ne si noua, astora mai circumspecti 😛

  • “Eu, de exemplu, vreo 5 ani am fost mare fan Sven Hassel (a corespuns cu adolescenta), pana m-am prins ca tipul MA MINTE cam nepermis de mult; oricat de bine scria, ruptura cu realitatea istorica era prea mare; nu mi-a placut niciodata SF-ul, mai ales ala istoric, mai ales cand SF-ul istoric intra in slujba vreunei propagande, care incearca sa-l impuna ca REALITATE istorica.”

    Daca vrei neaparat sa discutam despre “realitate istorica”, cartile lui Hassel vorbeau despre evenimente deja “petrecute”. Cartile lui Negrea prezinta o realitate istorica foarte la obiect (atunci cind vorbeste despre Georgia 2008 sau despre sudul imperiului) insa isi plaseaza subiectul in viitor. Deci, nu ai ce “realitate istorica” sa ceri. Sintem in 2013. Daca Negrea scrie ca in 2017 tancurile colonelului Morun intra in Tiraspol, despre ce “realitate istorica” ar trebui sa discutam?

    Cit despre “iluzii grandomane” si “contactul dur cu realitatea”, dai impresia ca iei o carte de fictiune la pret de plan de operatii al Marelui Stat Major.

    Sa ne intelegem. Unii se duc la cinematograf si platesc 15 dolari biletul ca sa petreaca doua ore la “Apocalypse now” sau “Independence Day”. Tu ai posibilitatea sa stai in fotoliu vreme de sase ore cu 35 de lei si sa ai parte de ceva mult mai captivant. Am citit primele doua carti in doua nopti succesive si de atunci nu ma mai uit la filme nici la televizor.

    • Chestia e ca autorul(ii) confunda razboiul din Georgia cu fictiunea.Si armata rusa reala cu una imaginara.E drept,armata rusa imaginara se bate cu cea romana imaginara si o fura in bot la greu.Dar,ca in romanele de aventuri americanesti,bolsevicii dreacu stiu doar sa repeada tancuri in campul minat si sa intre in ambuscade ca mistretii.Baietii buni dau dovada de o mare maiestrie,ii fac din retele,drone,forte speciale,pe cand Ivan stie doar sa stea tinta pt. Hellfire.Nu au,parlitii,nici macar artilerie AA.Asta e elementul de fictiune excesiva de care se plangea Partizanul.

      • Apropos,recomand cartoagele lui Harold Coyle,pt. amatorii de fictiune militara.Le-am halit pe cele gasite acum vreo 2 luni.Foarte frumos.Acolo baietii rai,rusi,nemti,mexicani,etc… is plauzibili si la fel de umani ca oamenii buni.Baietii buni castiga greu,sau fac remiza si aia chinuita.Dar se moare pe capete.Tabloul e unul ca parfum de credibilitate,nu o caricatura.
        Pana sa-mi sara boborul in cap,aci discut strict despre aspectul literar.Nu cred ca ma descurc asa de bine ca acum 15 ani cand trebuia sa fac comentarii literare mai dese decat bautul apei,da’ macar imi dau silinta. 😀

      • Sa notam, mai intii, ca americanii pot umple sapte biblioteci cu carti de razboi (fictiune, desigur) impotriva rusilor. Noi avem doar trei in 68 de ani. Toate trei datorate lui Cristian Negrea. Este ca si cum am compara US Navy cu Nauru Navy. Putina bunavointa, va rog.

        Apoi, sa notam un episod in care niste Ka-52 Alligator decolate de pe un Mistral apar ca din senin si fac chiselita un pluton intreg de tancuri cu blindatele insotitoare aferente. Daca asta va da satisfactie.

        Mai mult, din discutiile de pe alte topicuri am retinut ca un T-90 ii este superior unui TR-85M1 in special in faza initiala, de la distanta, in baza principiului “prima lovitura este de ajuns”. Daca se ajunge la dogfight, invalmaseala si alte tiganeli, avantajele lui T-90 incep sa dispara. Daca T-90 sufera un atac direct din partea unui elicopter, tancul devine iepuras. Este exact ceea ce descrie Negrea in aceasta carte.

        Observatia mea este ca se axeaza puternic pe trupele terestre. Intr-un astfel de conflict, desi nu ma pricep (sincer), m-as astepta ca toata Flota Marii Negre sa-si etaleze muschii (mai puternici, mai ruginiti) in fata portului Constanta. Dar asta este altceva. Autorul ne propune o lectura. Mie mi se pare mai mult decit agreabila. Mi se pare captivanta. Fara ca neaparat sa o iau la pret de “realitate istorica” mai 2014.

  • Io de C.Negrea nu am citit decat primele 260 de pagini din „Cand Armele Vorbesc”, la acel moment nu mai citisem nici un roman de razboi, decat un roman politist(Rodica Ojog Brasoveanu, Necunoscuta din Congelator), care la vremea aia fusese cea mai proasta carte pe care am citit-o, cartea lui Negrea, in alea 260 de pagini i-a luat lejer titlul de cea mai proasta carte pe care o citisem pana atunci, ba chiar si-a pastrat titlul dupa inca 1 roman de Rodica Ojog citit cap coada si inca unul unde a meritat sa citesc doar inceputul dupa care am sarit direct la ultima pagina, misto si una si alta mai nasol ce era intre ele.

    Cartea incepea relativ promitator, cu niste avioane F16/MiG21 vs Su27/MiG31 care se fatzaiau peste M.Neagra, era un soi de istorie/prezent alternativ care treptat degenera tot mai rau catre o plictiseala aberanta.

    Omul nu mi se pare ca ar avea talent la scris, exces de amanunte(si alea proaste), lipsesc oamenii din thriller,toate personajele sunt doar niste scheme vorbitoare identice, care nu vor decat binele tarisoarei, nu tu un arivist, un ratat, un idealist(aici poate), o enigma, o treaba, o maslina, un conflict, o fresca a unui moment/mediu crud,cinic etc.

    In momentul in care am abandonat lectura cred ca era pe punctul sa inceapa puscaceala generala(desigur specific genului), in care ai nostrii ii cafteau de nu se vedeau pe ailalti, pana la urma cel putin.

    Trebuia sa recunosc ca genul asta de arta(literatura, filme), imi provoaca o mare somnolenta, este evident cine o sa castige, cam ce o sa se intample, nici nu mai este nevoie sa citesti/vizionezi opera e totul deja stabili, ca un blat la cooperativa.

    Astept cu nerabdare vesti pe frontul de dincolo de Prut, deja citesc ca un TR-85M1 a busit un T-90 deci totul decurge asa cum intuiam.

  • “Astept cu nerabdare vesti pe frontul de dincolo de Prut, deja citesc ca un TR-85M1 a busit un T-90 deci totul decurge asa cum intuiam.”

    Am primit cartea.

    Este adevarat, scrie ca un T-90 a fost busit si capturat. Insa nu precizeaza daca a fost lovit de un TR (lupta fiind la inghesuiala) sau de un IAR-330, tancurile romanesti implicate in lupta respectiva primind un substantial ajutor de la doua elicoptere.

    In plus, pentru cei amatori de singe si de “adevaruri”, romanii mor pe capete in cartea asta. Este adevarat ca eroii scosi in fata mor pe rind si mai spectaculos insa, altfel, Negrea umple spitalele si cimitirele romanesti fara discriminare. Daca asta era problema…

  • i-am citit o singura carte domnului negrea (prima) si de-atunci m-am lecuit.

    genul de carti a la tom clancy este un soi de literatura aparte.

    e si beletristica, e si propaganda. dar e o propaganda pentru oamenii mai putin mobilati la mansarda. e propaganda de nivel jos. (propaganda de nivel inalt era cea pionierata de sefton delmer).

    din punct de vedere tehnic si tactic, cartea domnului negrea pe care am citit-o era total pe langa. amatorismul era la tot pasul. a fost exact ca atunci cand am vazut mult laudatul “the hurt locker” si am adormit de plictiseala si din cauza lipsei realismului.

    nu am pretentia ca scriitorii sa stie fineturi gen diferenta dintre ambuscada- ca procedeu de cercetare si ambuscada- ca procedeu de lupta, dar totusi, sa fi auzit de aparare manevriera, ofensiva din miscare, sa stie organizarea unui batalion etc.

    ca sa concluzionez, acea carte a esuat atat din punct de vedere literar, cat si propagandistic si mai ales tehnico-tactic.

    in literatura romane exista carti de razboi foarte bune, incepand de la camil petrescu “ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”.

    un fragment de acolo, in care probabil se regasesc multi cititori de-ai domnului negrea care se-mbata cu apa rece (fara sa constientizeze acest lucru):

    “Un domn, sa tot aiba cincizeci de ani, cu gatul in piele moale si rosie, ca al curcanului, cu ochii vii si mustata mare, pe figura pentagonal osoasa, explica de ce trebuie sa intram in razboi.

    Dealtminteri, cam asta se discuta pe tot cuprinsul tarii romanesti, cand afacerile si placerile lasau timp liber.

    E de o verva indracita, gesticuleaza convins, batand aerul cu amandoua mainile. Esentialul, dealtfel, in replicile lui tumultuoase, sunt interjectiile.

    – Ee! ee…! Pai vezi! Cand spun eu? si se scoala iar de pe fotoliul de piele. Cum o sa reziste, domnule?… cum o

    sa reziste? Vino-ncoa. Daca eu pun aici o armata? si arata Orsova, iar aici alta? si arata la Sibiu, aici inca una? acum la Brasov.

    Dar cineva obiecteaza:

    – Bine, domnule Predescu… tocmai acum cand nemtii au terminat cu rusii, de au ajuns In inima Rusiei?

    – Pai tocmai d-aia – raspunse domnul Predescu deznadajduit si scrijelat – tocmai d-aia… Dumneata nu vezi cum vine planul? Eu Incep asa – si Incepu sa urce pe harta care indica statiile, deasupra canapelei – si hai-hai, si haihai…

    A?… merge? si-asa mereu… si-asa mereu (In timpul acesta leganand urca si ocolea cu mainile pe harta, de la Arad spre Cluj, pascand parca din urma)… Ei, asa-i ca i-am luat ca din oala?

    – Domnule Predescu, dar Mackensen ala si Hindenburg pretind ca ei o sa castige razboiul, adaose unul, nu pentru ca ar fi crezut, dar mai mult ca sa dea replica, si asa, ca sa-l Intarate pe domnul Predescu.

    – Daa? si Isi potriveste tigara rasucita, In tigaretul de trestie… O sa castige asta – iar aici face un gest foarte explicit, varand degetul mare, printre aratator si mijlociu – auzi? O sa castige asta. Eu fac “pari”, domnule, ca Hindenburg ala al dumitale – si-si lateste buzele – daa, sa vie el la mine… fac “pari” cu el… ca mananca bataie…

    pe oricat… Hei? se pune el cu mine?… Domnule, portar de hotel o sa-l facem dupa razboi. Ceilalti aveau aerul ca se mira de indrazneala lui Hindenburg de a se pune cu noi si cu domnul Predescu, iar unul sincer nu se mai putu stapani privindu-l si privindu-se parca:

    – Domnule, romanii e destepti… Ti-o spun eu…

    – Pai bine, domnule Predescu, atunci de ce nu intram? Ca eu nu cred ce sustin unii, ca nu suntem pregatiti…

    – Ce pregatire, domnule? – si ridica ochii disperat In tavan – ce pregatire…? ca ma omori cu zile. Ce sa te mai pregatesti?

    – N-avem tunuri… cine stie?

    Domnul Predescu rade acum indulgent si cu pielea de curcan a gatului galgaind:

    – N-ai tunuri? da intra-n razboi, domnule, si-ti da frantuzul cate tunuri vrei: vrei o mie? Iti da o mie… vrei zece mii, Iti da zece mii. Si ridica bratele, apoi le lasa sa cada, uimit si dezgustat. Dar de asta e vorba acum…?

    Ce nevoie ai de tunuri, domnule? si i-se surazator spre ceilalti, care ascultau mereu, cu interes (ca acum venise si seful de tren, mustata ciupita): Auzi, tunuri? Bine, domnule, de asta are nevoie neamtul si frantuzul ala, ca sunt crescuti In puf – si, brusc furibund: Dumneata stii cum e romanul, domnule? Nadejdea lui e baioneta, domnule, baioneta, intelegi dumneata?… Ca o vara pana In prasele… si daca se rupe, da cu patul armei… uite-asa… uite-asa – si lovea Indarjit si imaginar, inspre toate colturile compartimentului, in timp ce ascultatorii Il urmareau, ferindu-se incantati.

    – Zi, baioneta si patul armei, domnule Predescu?

    – Pai, sigur, domnule, exclama ingaduitor… Asta-i arma romanului… As vrea sa vad eu pe neamtul ala care sa stea la baioneta… si se Intoarce triumfator si darz In dreapta si In stanga. Domnule, cand or intra ai nostri cu patul armei printre tunurile lor, o sa fie jale, ca ai nostri numai la scafarlie trag.”

      • Bre,matale chiar nu ai citit carti comuniste,cu eroicii ostasi care farama fascisti?Strict legat de beletristica.
        Io is de acord ca genul asta e nou la noi,strict pe ultimii 25 de ani.E un merit si asta.Dar de la apreciat ce-i bun pana la interdictia oricarei critici e mult.Critica e ce duce la progres.Fie scrie CN mai bine,fie apar unii care sa puna problema altfel.

        • “Bre,matale chiar nu ai citit carti comuniste,cu eroicii ostasi care farama fascisti”

          Sincer? Nu prea… Mie imi plac doar cartile in care romanii lupta contra rusilor. Astea mi-au fost interzise din 1945 incoace. Se pare ca lumea ii tot cauta nod in papura exact din acest motiv.

          • Vad ca sunt numerosi cei care traiesc in 1940.Mon ami,e fain cu razboiul sfant in est,cruciada impotriva bolsevismului.Dar lumea se mai si schimba.Ne putem mandri cu lupta noastra contra comunismului dupa cum ne putem mandri cu lupta antiotomana.Dar traim in mediul strategic al sec. 21.Cu alte amenintari si alte interese.
            Si ai perfecta dreptate,rusofobia dusa in extrem fix degeaba e motiv de cautat nod in papura.E contraproductiva.Dupa cum aia care au fantezii erotice cu rusii sunt la fel de inutili(in primul rand din cauza de idiotenie).

  • XV,eu cred ca dumneata esti doar un propagandist bolsevic,care vrea sa sape moralul poporului. 😀

    Problema nu e ca d-l Negrea nu stie.Problema e ca nici nu vrea sa invete.E plin netul de manuale sovietice.

    Apropos,fiind in dispozitia mea de babuta la taclale,citisem la un moment o afirmatie a sa,cum ca rusii is idioti totali(ma rog,asta era sensul).Cretinii naibii fumau pe TAB in timpul excursiei pe plaiuri gruzine.Nu stiau ca poate face naibii buuum bunatate de trocarici.
    Asta e,vehiculele blindate is la fel de vulnerabile precum masina personala cand alimentezi la benzinarie. 😀

  • tocmai a aparut un articol scris de mart laar, fost ministru al apararii in estonia, despre lectiile razboiului dintre rusia si georgia.

    la primul punct spune:

    1. Better the bitter truth than fancy illusions.

    While Russia had been preparing for the war, for years, knowing precisely what she wanted, Georgia did not. Georgia let herself be drawn into the war at a time most unfavourable. Her best brigade serving in Iraq, another on its way to go replace them. A part of the army was being re-armed and the equipment in maintenance; numerous officers on vacation. The Minister of Defence was on holiday, in Italy.

    The Georgian army was living a life of illusions. No serious preparations had been made for the defence of Georgia. It was hoped to wage the war on Abkhazian, perhaps on South-Ossetian soil. In the minds of the Georgians, Russian intervention was only feasible within the scope of the wars of the 1990ies. A wider Russian intervention was considered extremely improbable, and this was never considered while planning the operation. Therefore, bumping into the Russian army came as total shock and surprise for the Georgians; for many days, they struggled to overcome it. The totality of Georgian army was living in illusions, therefore predestined to march into defeat.

    http://news.postimees.ee/1334808/mart-laar-russia-georgia-war-10-lessons-for-estonia

    mi se par deopotriva de daunatoare si atitudinea 100% negativa tip valentin vasilescu (filorus fanatic) gen suntem praf si cea lipsita de simtul realitatii tip cristian negrea (antirus fanatic) gen inamicul e by default idiot, ai nostri niste mici chuck norris.

    • Repeta concluziile unui studiu un pic mai amplu facut de armata estona acum cativa ani,dar repetitia e mama invataturii.De acord si cu ideea ca moderatia si realismul sunt de baza.Era o idee printr-un manual de secol 19-un comandant trebuie sa aiba bun simt.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: