Atacul Su-25

August. Eighth (Август. Восьмого)

Este un film despre războiul din Oseţia de Sud, din 2008. Povestea unei tinere mame, obligată să-şi croiască un drum spre Oseţia de Sud, locul unde îşi trimisese copilul cu o zi înaintea declanşării conflictului, chiar cu riscul propriei vieţi.

Filmul îşi desfăşoară acţiunea pe două planuri, două realităţi distincte: pe de o parte prezintă războiul prin ochii copilului, ca pe o povestire SF cu roboţi luptători şi alternativ, prezintă conflictul din punctul de vedere al mamei. Filmul a fost recunoscut ca un proiect social important și a fost filmat cu susţinerea Fondului de stat rus pentru sprijinul social și economic al cinematografiei naționale. A avut premiera pe 21 februarie 2012, în Rusia.

Scena din film

Scena din film

Kseniya (Svetlana Ivanova), este implicată până peste urechi în noua sa relaţie, în timp ce fiul ei Artyom (Artyom Fadeev) în vârstă de 7 ani, suferă cumplit în urma despărţirii părinţilor săi şi se refugiază într-o lume fantastică, în care se vede ca super erou, un fel de Kosmoboy care, împreună cu un robot gigantic, luptă împortiva unui alt robot, Mrakovlast (“Darklord”). Pe 5 august 2008, Kseniya primeşte un telefon de la fostul ei soţ, Zaur (Egor Beroev), care o roagă să-l trimită pe Artyom la bunicii săi, într-un sat de la graniţa cu Georgia. După multe ezitări acceptă până la urmă, mai ales că era o bună ocazie de a-şi lua o vacanţă alături de noua cucerire. Cu o condiţie însă, ca Zaur să îi trimită fiul înapoi imediat ce i se va cere.Pe 7 august, Kseniya află de pe internet că Oseţia de Sud se transformă în zonă de conflict. Îi cere imediat lui Zaur ca fiul său să fie trimis înapoi, dar acesta refuză, încercând să o convingă că nu sunt decât zvonuri. Kseniya se urcă în primul avion spre Vladikavkaz şi de acolo în autobuzul spre Oseţia, autobuz ce va fi atacat de rachete anti-tanc ghidate, semn că zvonurile erau cât se poate de reale, iar ea şi fiul său aveau să fie prinşi în mijlocul unui conflict sângeros.

Razvedchic

Razvedchic

Unităţile ruseşti de recunoaştere ajută la evacuarea supravieţuitorilor, iar Kseniya îl convinge pe comandantul Lyoha (Maxim Matveev) să o ducă în capitală (Țhinvali), unde va ajunge chiar în memorabila noapte de 7 spre 8 august, când oraşul a fost lovit de lansatoarele de rachete de tip BM-21 Grad. Kseniya şi Zaur decid să se întâlnească în Dzau, dar încercarea de evacuare eşuează. Zaur şi părinţii săi sunt ucişi de tancurile georgiene, iar Artyom, în stare de şoc, rămâne cu convingerea că totul a fost un atac al lui Mrakovlast – “Mrakovlast was here… Mrakovlast killed all…” Rănit, Artyom devine de acum prizonierul unei lumi imaginare, populată de halucinaţii. Pentru a-l regăsi, Kseniya va face de acum tot ce îi stă în puteri: fură o legitimaţie de presă pentru a putea însoţi convoiul trupelor ruseşti şi trece prin iadul focurilor încrucişate, fură un Jeep, de la trupele georgiene, este la un pas de a fi ucisă şi doar atacul fulgerător al unui Sukhoi Su-25 o salvează. Într-un vehicul georgian, este în pericol din ambele părţi. Dar cu ajutorul neaşteptat al unui soldat georgian se apropie cât mai mult de trupele ruseşti, se strecoară şi îşi va salva în final fiul rănit, în jocul căruia intră fără ezitare, dându-se drept robotul lui preferat, pentru a nu-l lăsa să-şi piardă cunoştinţa.

Deşi filmul, regizat de Dzhanik Fayziev, a fost conceput pentru a reda conflictul din 2008 la scară globală, subiectul principal este inspirat din două întâmplări reale. Povestea prietenului lui Fayziev, care şi-a scos prietena din Oseţia de Sud, în august 2008 şi cea a prietenei lui, al cărui fiu făcea pe robotul înfuriat, ori de câte ori Fayziev încerca să-i vorbească. În afară de cele două întâmplări, în conceperea filmului, Fayziev a fost inspirat şi de filmele sale preferate, “Black Hawk Down” şi “Saving Private Ryan”.

Sarja de cavalerie cu Mi-17 Gaz Tigr si ceva  T-72BV

Sarja de cavalerie cu Mi-17 Gaz Tigr si ceva T-72BV

Filmul a fost realizat în perioada martie – august 2011. Cele mai multe scene din Oseţia de Sud au fost de fapt filmate în Abkhazia şi Oseţia de Nord. Personajele, care vorbesc în dialect, sunt jucate sau dublate de actori din Oseţia de Nord.
Pare a fi mai degrabă un film de propagandă, dar unul dintre cele bune. Mesajul nu este aruncat în faţa spectatorului, filmul provoacă sentimente, ce sunt trăite pe întreaga durată, alături de personaje.

Un film despre război, cu scene de război, împletit cu sentimente profound umane, sentimente materne, şi cu inocenţa privirii unui copil, la graniţa dintre realitate şi halucinaţie. Simplu, fără acte exagerate de eroism, un film despre şi cu război, despre şi cu oameni. O bună ocazie de a ne delecta privirile cu tehnica militară, efecte speciale bine realizate şi cu nişte peisaje deloc de neglijat.

Pe scurt, un film de vazut.

– LuneBleue –