Diverse

Cine va conduce dansul la Aparare?

Mircea Dusa ministru al Apararii

Mircea Dusa ministru al Apararii. Oare?

Geamparaua bătută cu ocazia întocmirii variantelor de guvern Ponta 2 a lăsat să se întrevadă adevărata faţă a ălora buni care taman ce-i înfrânseseră pe ăia răi. “Am pus-o”, mi-am zis şi am discutat departe de portal, cu câţiva dintre membrii redacţiei, despre ce ne interesa cel mai mult: Apărarea.

A ieşit aproape cum am anticipat. Aproape, pe faţă, dar pe la spatele cortinei este fix cum am premonit – aspect confirmat prin schema tactică de joc cu vice-premieri aparent fără portofolii.

Schema originală, schema finală, apă de ploaie şi praf în ochi. Aparent, schema finală e mai altfel, dar tot nu s-a reuşit ascunderea sforilor, a păpuşarilor, a ţintelor de interes.

Nu am să intru în amănunte cu vreo puricare a detaliilor. Dar nu am să îmi ţin gura închisă complet – nu pot să nu mă întreb: oare ministrul delegat pentru românii de pretutindeni se va mulţumi cu poziţia din care nu va mai putea lovi, la răzbunare în… să-i zicem ca pe vremuri, U.M. 0962? Se va mulţumi oare să-i lase pe alţii s-o facă?

Eh, da. Ştiu. Aveţi grimase, căci n-are legătură cu Armata. Bine, să trecem peste şi să ajungem la ceea ce ne interesează pe aici…

Cum va fi cu Oprea aparent vicepremier? Vicepremier pe Apărare? Pare un buffer în pseudo scara ierarhică a cabinetului, între Mircea Duşa şi Victor Ponta. Vicepremier cu interese directe în ce urmează să se întâmple cu una-alta, prin destinul MApN-ului.

Va fi oare la un moment dat sacrificat Duşa, într-o remaniere, iar Oprea re-uns ca ministru al Apărării? Sau se va mulţumi în poziţia de tampon între premier şi Apărare?

Îl vor mai pupa în cur publicaţiile MApN şi site-urile acestui minister?

Ne scapă oare ceva paşi de dans făcuţi pe interes către interese, sau ştim cam cu ce cărţi se joacă mîinile viitoare?

De ce s-a tras cortina tăcerii peste diversiunea cu cooptarea la guvernare a ţiganilor în locul UDMR-ului? Da, asta iar nu ţine de Armată…

Atât de la mine, un chior printre chiorii dintr-o ţară a orbilor.

Mai multe şi mai cu pricepere, în articolul de mai jos:

 

Dezapărarea României la început de mandat guvernamental

Scris de : Hari Bucur-Marcu 2012-12-26 19:34

Domnul premier Ponta Victor are puţine şi răzleţe referiri la Armata României, toate făcute cu nonşalanţă şi chiar cu cinism. Ne este greu să ne dăm seama, pe baza acestor referiri, dacă domnul premier ştie sau nu că Armata României este instituţia naţională care produce putere militară pentru statul şi poporul său. Cum, nu putem spune dacă acelaşi domn are habar la ce i-ar trebui domniei sale această putere militară.

În luna mai 2012, când a participat la preluarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale de ministrul său, din primul Guvern Ponta, domnul premier nu a făcut altceva decât să îi mulţumească, de mai multe ori, domnului Oprea Gabriel, proaspătul, pe atunci, fost ministru, destituit prin moţiune de cenzură. După care, a aflat de la noul ministru, domnul Corneliu Dobriţoiu, că performanţa domnului Oprea a fost proastă, chiar penală, pe timpul celor două ministeriate consecutive ale acestuia. Asta nu l-a împiedicat pe domnul Ponta să îl promoveze pe domnul Oprea în înalta funcţie de vicepremier şi îi refuze domnului Dobriţoiu un nou mandat în noul său guvern, iscat după alegerile din 9 decembrie 2012.

Mai mult, în acest nou guvern, l-a pus la Apărare pe domnul Mircea Duşa, pentru singurul motiv declarat că nu se făcea ca respectivul domn să rămână fără minister, după ce liberalii din uniunea politică de la guvernare şi-au exercitat dreptul de preemţiune pentru obţinerea Ministerului de Interne, unde fiinţase domnul Duşa până atunci. Asta, pentru că, în mintea domnului Ponta, la Apărare poate fi ministru şi şoferul domniei sale, cu condiţia să nu ceară mai mulţi bani de la buget, pentru această întreprindere ciudată.

La instalarea domnului Duşa pe scaunul ministerial al Apărării, domnul premier Ponta nu s-a mai arătat, ci l-a trimis pe viceprimministrul fără portofoliu Oprea, pentru a fi clar că acesta va conduce, de fapt, sectorul apărării din domeniul public al României. Cu acea ocazie a instalării, la o oră matinală de sâmbătă, domnul Duşa s-a simţit dator să spună că este calificat pentru ministeriatul Apărării, deoarece, cu Ministerul de Interne, pe care tocmai îl părăsise, a ieşit primul la întrecerea între ministere numită „eficienţa guvernanţei”, după ce, în patru luni, reuşise să „aducă liniştea în minister”.

Propun să ne abţinem să râdem aici de o asemenea pretenţie, că ar exista o întrecere serioasă între ministere, în condiţiile în care „eficienţa guvernanţei” este un concept total străin guvernanţilor români. Şi propun asta, chiar dacă domnul Duşa a mai anunţat şi că, ajungând pe primul loc, a detronat Ministerul Finanţelor, ce era, până atunci, premiant. Ştiţi care minister al finaţelor? Acela care are atribuţiile de a colecta taxele şi impozitele şi care formează bugetul de stat. Ce premiant la eficienţă ar fi putut fi acel minister, când toate datele oficiale arată că evaziunea fiscală, adică sustragerea de la plata acelor taxe şi impozite este, de mai mulţi ani, de peste 40% în România, iar bugetul de stat este de tot râsul? Iar despre „eficienţa guvernanţei” Internelor ce să mai vorbim, când domnul Duşa nu a fost în stare să rezolve o problemă aşa de simplă şi directă, ca cea a pensiilor militare şi de serviciu, scăzute aiuristic de fosta guvernare, făcându-l pe premierul Ponta să îi ceară, public, să vină cu „calculele”, ceea ce domnul Duşa nu a putut face până la sfârşitul mandatului, pe când aceste „calcule” puteau fi calculate şi de un elev din clasele primare, care a trecut de tabla înmulţirii.

Întrebat, în a doua zi de Crăciun, care sunt priorităţile politicii de apărare pe care o va practica la minister, domnul Duşa a răspuns, conştiincios, că este vorba de îndeplinirea angajamentelor şi misiunilor României în cadrul NATO şi Uniunii Europene, precum şi implementarea „Scutului Antirachetă” în cadrul parteneriatului cu Statele Unite ale Americii, cu condiţia să se „găsească” bani la buget pentru Armată, iar pe militari i-a numit „angajaţi” şi „salariaţi”. Şi a mai spus domnul Duşa că nu are nevoie de consilieri, pentru că, în actul său de conducere, se bazează pe şefii structurilor din subordine.
În limbaj profan, aceste afirmaţii trebuie traduse astfel: (1) singura raţiune de a fi a sectorului public al apărării naţionale este îndeplinirea „angajamentelor” faţă de străini, care ne apără ei, ca să nu mai avem noi grija asta; (2) nu există nicio justificare pentru fondurile ce revin Apărării Naţionale, aceste fiind alocate după cheful guvernanţilor, nu după nevoi raţionale, clar identificabile; (3) în concepţia acestui ministru, apărătorii patriei nu mai sunt ostaşi, ci mercenari angajaţi pe bază de contract de muncă, iar ei nu mai primesc soldă, ci salariu; (4) actuala guvernare nu intenţionează să conducă direct, cu bună ştiinţă, şi nici să controleze democratic formarea şi utilizarea puterii militare a României, ci îi lasă pe şefi şi comandanţi să facă ce le trece lor prin minte, cu resursele sărace pe care le primesc.

Un astfel de ministru al Apărării, posesorul unor asemenea idei, chiar dacă este creditat cu onestitate de cei ce îl cunosc personal, nu are cum să îi explice şefului său, domnului premier Ponta, că Apărarea României este mult mai mult decât „îndeplinirea angajamentelor” faţă de aliaţi şi parteneri străini, că misiunea de a forma o putere militară raţională şi suficientă transcede politica de partid şi nu poate fi eludată pe argumentul că nu sunt bani la buget. Domnul Duşa nu pare a fi în stare să îi spună domnului Ponta că Armata României nu este un automobil cu care să mergi dacă ai o nevoie şi dacă ai bani de benzină, iar, în rest, să îl laşi să zacă în faţa blocului sau în poarta casei, cu lunile sau chiar cu anii, până când apare nevoia şi vin banii.

Dacă ar fi să păstrăm comparaţia de mai sus, situaţia când am avea nevoie de Armata României ar fi mai aproape de cea în care, dacă îţi trebuie un autoturism şi nu îl ai gata pregătit şi alimentat, trebuie să îl construieşti din nou, de fiecare dată. Adică, pentru o nevoie imediată, sunt necesari ani lungi de pregătire şi înzestrare de toate felurile şi nu poţi să începi pregătirea şi să investeşti în dotare doar atunci când nevoia îţi bate deja la uşă, fără să mai aştepte.

Mai concret, îndeplinirea „angajamentelor” faţă de NATO, UE sau SUA este doar una dintre raţiunile de a fi ale Armatei României, celelalte două, la fel de importante, dacă nu chiar mai importante, fiind promovarea intereselor legitime ale românilor prin putere militară, precum şi apărarea naţiunii în faţa acelor riscuri şi ameninţări care nu sunt abordate în cadrul apărării comune NATO, ori ale politicii comune de apărare a Uniunii Europene, sau în cadrul parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii. Ultima raţiune listată mai sus include şi cazul mai îndepărtat în care aranjamentele de apărare comună sau de parteneriat strategic nu mai sunt în vigoare, iar România ar trebui să preia şi efortul pentru apărarea împotriva riscurilor şi ameninţărilor ce sunt acum în responsabilitatea acestor organisme multinaţionale.

Niciun guvern responsabil cu soarta Ţării nu poate să aştepte ca un risc sau o ameninţare să se transforme în agresiune sau atac armat pentru a începe să construiască Apărarea Naţională de care ar avea nevoie pentru a respinge acea agresiune sau a opri acel ataca armat. Asta, chiar dacă o analiză de risc de securitate ar concluziona că o asemenea agresiune ori un asemenea atac nu sunt de aşteptat, în viitorul previzibil. Pentru că timpul de avertizare despre iminenţa unei agresiuni ori unui atac va fi întotdeauna mai mic decât cel de constituire a puterii militare necesare contracarării lor. Cum, la fel, timpul de avertizare despre dispariţia NATO sau măcar despre diminuarea capacităţilor sale de a apăra România în locul românilor va fi întotdeauna mult mai mic decât cel de refacere a capacităţii României de a se apăra singură împotriva unui agresor.

Dacă aceste avertismente vi se par ipotetice şi forţate, să ne aducem aminte că, pe acelaşi continent pe care se află şi România, în ultimii cinci ani, s-a produs o agresiune sub formă de invazie armată terestră, maritimă şi aeriană, a Federaţiei Ruse împotriva Georgiei. În ultimii 14 ani a avut loc un război aerian pentru sancţionarea prin putere militară a unei anumite conduite politice considerate ca inacceptabile de comunitatea internaţională, chiar dacă aparţinea unui guvern legitim, în Serbia cea vecină. În ultimii 18 de ani a avut loc un război civil de secesiune, chiar la graniţele politice ale României, în Fosta Iugoslavie. Nu mai departe de acum un an şi ceva, în Libia, stat situat în proximitatea Europei, a avut loc intervenţia militară a NATO, în favoarea forţelor anti-guvernamentale implicate într-un război civil.

Acestea sunt doar câteva exemple de proximitate geografică şi temporală că subiectul securităţii naţionale realizate prin putere militară este mai actual ca niciodată şi că niciun guvern responsabil faţă de poporul său nu poate să ignore această realitate. Mai putem adăuga mai multe tipuri de misiuni armate de intensitate mai mică, cum sunt cele de protecţie a căilor navigabile, de poliţie aeriană ori de apărare a cetăţenilor români aflaţi în alte locuri decât teritoriul României, care nu se pot îndeplini decât de militari. Asta, ca să nu mai amintim unele scenarii posibile, în care puterea militară a românilor este vitală pentru supravieţuirea Ţării.

Bineînţeles, nu vorbim aici de paranoia ceauşistă a apărării patriei împotriva oricărui agresor. O asemenea întreprindere a fost utopică, de la început, şi este, practic, imposibilă. Guvernul are însă nevoie să întocmească o listă realistă şi rezonabilă de riscuri şi ameninţări care necesită un răspuns dat cu puterea militară a Ţării şi, apoi, să purceadă la constituirea acelei puteri militare, în funcţie de urgenţe şi posibilităţi. Riscurile şi ameninţările care s-ar produce într-un orizont de timp îndepărtat sau a căror timpi de avertizare sunt suficient de lungi pot fi încredinţate forţelor armate de rezervă, care s-ar activa şi şi-ar spori puterea militară pe măsură ce probabilitatea de a avea de-a face cu acele riscuri şi ameninţări ar creşte.

Mai este nevoie de o listă cu interesele legitime ale românilor care trebuie promovate prin sau şi prin puterea militară a României, forţele armate destinate promovării lor urmând să fie „croite” în aşa fel încât să satisfacă necesităţile naţionale cu eforturi minime şi rezultate maxime. De exemplu, pe baza unei asemenea liste se pot constitui forţele destinate gestionării unor crize cu componentă violentă, cum, la fel, se pot contura modalităţile de cooperare militară internaţională, inclusiv prin asistenţa militară de toate felurile, pentru anumiţi parteneri. Se poate întâmpla ca, în viziunea actualei administraţii, această listă să fie goală, adică să nu existe niciun interes naţional ce ar trebui promovat prin puterea militară, în afară de apărarea comună în cadrul NATO, desigur. Însă lista trebuie să existe,chiar şi aşa goală, ca instrument politic de securitate naţională. Fără ea, s-ar putea crede că nici nu are loc procesul de clarificare privind interesele naţionale şi modalităţile de promovare a acestora, în România.

Vorbim aici de un cadru instituţional şi raţional de formulare a unei politici de apărare coerentă şi pe termen mai lung decât mandatul Guvernului Ponta sau al ministrului Duşa. Doar după formularea ei va putea această politică să fie finanţată prin bugetele Apărării. Fără ea, aceste bugete vor fi cum au fost şi până acum, bugete „de avarie”, adică bugete defecte, care nu finanţează producerea de putere militară, mai ales pentru că nu se ştie la ce le trebuie guvernanţilor o asemenea putere. Iar tot ce vor face ei va fi să „respecte angajamentele” şi să „dea bani la militari”.

Avem toate motivele să ne întrebăm dacă domnii Ponta, Oprea şi Duşa vor fi sau nu dispuşi să ia în considerare cerinţa formulării unei politici de apărare, mai mult decât necesare,de altfel? Iar, dacă vor fi dispuşi, ar fi ei în stare să conducă procesul de formulare a ei? Şi, odată formulată, vor avea ei capacitatea intelectuală, experienţa de guvernare şi onestitatea instituţională ca să o transpună în viaţă? Adică, ar putea ei să facă din Armata României o adevărată putere militară, calibrată necesităţilor şi posibilităţilor naţionale, ori vor continua să facă ceea ce au demonstrat deja că ştiu şi pot să facă, adică să dezafecteze, să dezmembreze şi să dezorganizeze apărarea naţională a României?

Răspunsurile la aceste întrebări vor fi date de actele de guvernare ale celor trei. Le revine aleşilor noştri în Parlamentul monumental al României să primească aceste răspunsuri şi să vadă ce pot face cu ele, în interesul nostru, al cetăţenilor.

Sursa: Ziua Veche

– Resboiu –

25 Comments

  • prin clasicism se va intelege limbajul de lemn, folosit de atatea ori ,prin care se va arata ca armata romana este un pilon al securitatii statale,un continuator al traditiei seculare(a se citi generali fara numar si fara Dumnezeu), un important partener al tratatelor internationale asumate(dar nu prea onorate), un element stabilizator in aceasta lume care sta cu fundu in sus,un ‘vajnic’ instrument de implementare a principiilor democratice in tari care nu doresc asa ceva,o institutie dotata cu cele mai moderne mijloace (acum 30 de ani).in continuare vor depune coroane la monumentele eroilor cazuti, vor bate apa in piua si nu vor face nimic.

  • prima isprava a d-luin Dusa
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13886704-ministrul-apararii-2013-vom-incerca-reparam-esalonat-nedreptatile-facute-militarilor-rezervisti-reculcularea-pensiilor.htm
    – bugetarea banilor pentru plata in 2013 a primei transe catre Portugalia pentru cele 12 rable zburatoare cu avioanica inferioara Lancerului care vor sosi in Romania in 2016.Bravo!Bineinteles si marirea pensiilor criminalilor care au dirijat si comis asasinatele la lovitura de stat din 1989.

    • Cu dubiosii astia doi responsabili de MApN..situatia este misto.

      Daca la anul s-ar face pasi concreti pentru achizitia alora 12 F-16 portugheze si TBT(oricare ar fi el, pt ca in 2014-2015 sa primesti primele blindate), asi spune ca anul 2013 nu a mai fost unul pierdut asa cum au fost 2005-2012.

      • @ Victor ma insel ca unproiect de anvergura TBT-ului poate fi terminat inntr-un an de zile cu fondurile actuale, in automotive un proiect dureaza cam 2ani si 6 luni pana la SOP Start of Production, ma indoiesc ca in industria militara de azi este altfel, asta daca nu se achizitioneaza ceva licenta la cheie de la Patria, Piranha, Super AV sau altele de acelasi fel – si mai multi bani.
        Cele 12 avioane portugheze…ce sa mai vorbim ne-am cam obisnuit cu ciurucurile si formulele de avarie prea mult timp, trebuie ca sa privim in perspectiva toate statele nu si-au ales multirolul doar prin fondurile destinate MApN-ului lor, uita-te la cazul Poloniei, a fost un efor bugetar paralel cu alocatiile bugetare destinate ministerului – astfel s-au facut bani, la buget din offset, noi cu avioanele portugheze vom ramane cu niste F 16 pe pista bune de numar, inutil sa iti spun cum arata in 30 de ani electronica de control incapsulata si ce probleme poate crea ea. NU VREM SECOND HAND!

        • TBT ma refeream in primul rand la Iveco Super AV, atunci cand s-au cumparat Piranhiile, contractul a fost semnat in 2006, iar primele vehicule au sosit in tara in 2007, unul chiar a participat la Parada de 1 Decembrie din 2007.

          Macar alea 12 rable sa le ia si inca 12 de la nisip, ma indoiesc ca avem de unde sa dam 2 miliarde+ pe 24 avioane noi acum, poate o sa avem sau nu dupa 2020.

  • Propun ca fiecare roman sa primeasca in schimbul impozitelor cursuri de folosire a AKM, inclusiv hipsterii subnutritzi care se vor impusca singuri. De asemenea, propun ca Romania sa interzica intrarea si iesirea la granitza, dupa modelul Japonia feudala.

  • Cu Dobritoiu sau fara, cu Dusa sau fara, cu Oprea sau fara, oricum PSD controla MApN, cei doi secretari de stat sunt PSD, sefii de categorii sunt PSD, seful DGIA este PSD, seful de presa militara este PSD, deci relax. Nu trebuie sa imi demonstrati contrariul 🙂 just ignore.

    • Teodor Athanasiu – 28 decembrie 2004 – 25 octombrie 2006[1]
      Corneliu Dobrițoiu – 12 septembrie 2006 – 25 octombrie 2006[2]
      Sorin Frunzăverde – 25 octombrie 2006 – 5 aprilie 2007
      Teodor Meleșcanu – 5 aprilie 2007 – 22 decembrie 2008
      Mihai Stănișoară – 22 decembrie 2008 – 3 octombrie 2009
      Mihai Stănișoară (interimar) – 3 octombrie 2009 – 23 decembrie 2009
      Gabriel Oprea – 23 decembrie 2009 – 7 mai 2012
      Corneliu Dobrițoiu – 7 mai 2012 –
      Mircea Dusa – de trei zile
      nu te lasa inima, nene Semanticus, ca vaz ca ca dumneata mai rar, le stii mai ceva ca un om batran, sa ne impartasesti si noua, profanilor, din intelepciunea lu matale, poate ne si desenezi, ce mari fapte de arme au facutara ministri de au fost inainte, tot sub comanda maestrului carmaci trajan, de aia au facut sa zbarnaie fortele armatii si astia e de infierat cu mandrie proletara?
      nu incepe cu “aveau intentia sa…dar…”, am pretentii!!

        • Semanticus, ai urmarit ceremonia de predare a stafetei intre Dobritoiu si Dusa?

          Intreb, pentru ca in urma cu cateva zile m-ai intrebat despre realizarile lui Dobritoiu. La momentul predarii ministerului, Dobritoiu a spus 4-5-6 treburi din timpul cartului sau.

              • Pai, singura – din pacate – realizare pe care mi-o amintesc doar in esenta si nu cuvant cu cuvant, este aceea ca s-a trecut la pregatirea militarilor-instructori de catre instructorii din cadrul Fortelor pentru Operatii Speciale. Implicit nivelul de pregatire al militarilor romani va fi imbunatatit.

                • Astea sunt deja chestii de detaliu, foarte importante nu contest, dar in astea 6-7 luni cat a fost Dobritoiu nu sa schimbat nimic in forma(organizare) sau in fond(dotare).

                  Pe de-o parte in cateva luni era imposibil sa faci asa ceva, poate ar putea fi contabilizate, inceperea unor demersuri in privinta F-16, poate daca sau luat ceva hotarari cu TBT si cine stie daca s-ar fi luat ceva hotarari in privinta unor reduceri ale efectivelor, in primul rand la fortele terestre, de la 9 brigazi la 7 sau chiar ideea valorificarii patrimoniului in exces al MApN, nustiu cate din astea sunt meritul ministeriatului lu Dobritoiu sau sunt strategii mai vechi(sa le zicem asa), ale MApN.

                  In rest bugetul va ramane cel putin pana in 2015 de 0,8% din PIB, situatia dotarii in cel mai optimist caz la orizontul lui 2020 va fi mediocra, acum find catastrofala.

                  Pana in 2016 cu sau fara dubiosii(oprea&dusa), ce s-ar putea face in MApN nu cred ca depinde in prea mare masura de indivizii aia doi, ci de cat de mult va fi dispus Guvernul sa bage bani in ce anume si-a planificat MApN-ul, si nu vad sa isi fi planificat cine stie ce pana in 2020.

      • Dorel, unii dintre cei enumerati in pomelnic au impresionat prin afirmatii gogonate. 🙂

        Citind lista si amintindu-mi sub control, cate putin, printre dintii stransi – ca sa zic asa – mi-a venit o idee, pe masura realizarilor domniilor lor. Aceea de a le alatura si sefii SMG, unii… de neuitat. Colegul Victor imi zice in real time pe messenger ca Badalan e No. I si nu cel pe care mi s-a pus mie pata.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: