Istorie

Capitan Marin Orita inventator

Dragi cititori! Astăzi, la rubrica de poveşti, vom schimba puţin foaia şi vom vorbi de o personalitate, şi nu despre un corp de armă. Astăzi vom spune câteva cuvinte despre căpitanul Marin Oriţa.

Bine-înţeles că mulţi dintre domniile voastre se vor duce cu gândul la pistolul-mitralieră care îi poartă numele, folosit în timpul celui de-al doilea război mondial, dar, trebuie să spunem că acesta a fost o minte tehnică de o mai mare valoare decât atât.

Născut la 12 ianuarie 1897, în comuna Ţigăneşti, astăzi judeţul Galaţi, a intrat ca elev al Şcolii de Educaţie Fizică din Bucureşti pe care a absolvit-o primind gradul de sublocotenent, instructor de educaţie fizică cl. a III-a. Şase ani mai târziu, este avansat locotenent, instructor de educaţie fizică cl. a II-a şi îşi continuă activitatea de instructor până la 28 februarie 1939 când este înaintat la gradul de căpitan şi este confirmat în Corpul Tehnic Militar.

Însă, acesta îşi începuse activitatea la Arsenalul Armatei încă din 1924. În acest timp, el studiază şi realizează mai multe proiecte de puşti-mitralieră, o trusp pentru tir redus de cartuşe masive, o instalaţie de tir la O.N.E.F. (astăzi U.N.E.F.S.), precum şi pistolul-mitralieră mai sus amintit, care este considerat cea mai mare creaţie a sa.

Vom arăta în continuare câteva din realizările sale în domeniul tehnicii militare de-a lungul unui sfert de secol (1924 – 1949).

Printre transformările făcute armelor automate se remarcă schimbarea calibrului la puşca-mitralieră Gladiator, md. 1915, calibru 8 mm, cunoscută şi ca Chauchat. Această armă fusese achiziţionată de guvernul român în timpul primului război mondial, ea intrând în dotarea armatei noastre în anul 1917. După terminarea războiului, acest sistem automat de armă s-a păstrat în înzestrarea trupelor române până la începutul deceniului al cincilea când calităţile sale tehnico-tactice inferioare noilor tipuri de arme apărute au făcut necesară scoaterea ei din folosinţa armatei.

Principele Carol tragand cu pusca-mitraliera Gladiator

Principele Carol trăgând cu puşca-mitralieră Gladiator

Această transformare s-a dovedit foarte importantă pentru armata română deoarece, în urma unor mari comenzi contractate de România în anii ’30 cu firma Zbrojowca din Brno, în ţară încep să sosească arme de foc portative moderne, puşti, mitraliere şi puşti-mitralieră cunoscute sub “clasica” denumire de arme Z.B. (iniţialele firmei). Odată cu acestea, au fost primite şi, ulterior şi, produse în ţară muniţia necesară calibrului lor – 7,92 mm. Realizarea acestor modificări de calibru permitea folosirea noii muniţii şi la arma Gladiator.

O altă creaţie a sa este cartuşul masiv redus, care, aşa cum arăta inventatorul într-un raport prezentat Uzinei metalurgice Copşa Mică – Cugir “poate fi întrebuinţat la un preţ de trei ori mai ieftin pentru instrucţia premilitarilor”. Acest cartuş, având caracteristici de fabricaţie cu totul deosebite, îi dădea autorului dreptul de a i se acorda un brevet de inventator.

Printre caracteristicile tehnice ale acesturi cartuş sunt de menţionat următoarele: cartuşul are capătul superior o cavitate semisferică a cărui perete formează spre gură o conicitate în care se poate fixa o alice, de acelaş diametru, prin presiune cu ajutorul unui corp lemnos; la capătul posterior este prevăzut cu o altă cavitate circulară a cărui perete, tot conic, formează locaşul capsei. Partea inferioară a cavităţii are un prag circular pe care se sprijină marginea capsei montată cu ajutorul unui cleşte sau prese de mână până ajunge la acelaş nivel cu talpa cartuşului.

Cartuşul mai este prevăzut cu un orificiu longitudinal, cu un diametru mic, ce uneşte cele două cavităţi formând locaşul pulberii. Întregul sistem de tragere este determinat, în esenţă, după precizările autorului, de către cele două cavităţi şi de orificiul longitudinal.

Acum, că am vorbit despre toate aceste invenţii să trecem puţin şi la pistolul-mitralieră Oriţa, model 1941, cal. 9 mm. Această armă automată avea în nomenclatorul său 78 de piese. Fiind de o construcţie simplă, a fost utilizată până în anul 1948 când, după modificările aduse de către autor, se va mai păstra în înzestrare. La această dată sunt create două variante de armă, una cu pat fix de lemn şi alta cu pat rabatabil din metal, această ultimă realizare fiind o premieră în domeniul armamentului automat fabricat în România.

Pistol-mitralieră Oriţa

Pistol-mitralieră Oriţa

Pistolul-mitralieră Oriţa este compus din:

  • Ţeava, fabricată din oţel, brunată la exterior, este prevăzută în interior cu şase ghinturi cu pas constant. Pe ţeavă se află montată cătarea cu baza, ţelul şi apărătoarea ei.
  • Cutia mecanismelor, formată ditr-un tub cilindric prevăzut în partea dreaptă cu o fereastră de aruncare a tuburilor de cartuşe arse, face legătura tuturor pieselor importante ale armei. La partea dinainte se montează ţeava, la partea inferioară, dinainte, se fixează încărcătorului, iar la partea inferioară dinapoi există o fereastră prin care funcţionează sistemul de declanşare a mecanismului. Pe cutia închizătorului sunt montate inelul port-curea şi înălţătorul cu foaie şi cursor (alunecător).
  • Închizătorul funcţionează în cutia mecanismelor şi este format din corpul său, mânerul de armare, percutorul cu arcul său, cricul, extinctorul şi arcul recuperator.
  • Mecanismul de declanşare este fixat sub cutia închizătorului şi este format din trăgaci cu arcul, garda şi piedica lui de siguranţă.
  • Patul se compune din uluc, gât şi corpul patului.
  • Garniturile pistolului-mitralieră sunt inelul port-curea (anterior şi posterior) şi talpa patului cu şuruburile de susţinere.

O ultimă realizare a sa la care ne vom opri este maşina de încărcat pistoale mitralieră. Aceasta, spre deosebire de maşinile de încărcat similare la acea dată în serviciul armatelor, are particularitatea de a imprima o deplasare tangenţială cartuşului, astfel că printr-o singură mişcare continuă, cartuşele sunt introduse în încărcător prin intermediul unui mecanism extrem de simplu. Pe lângă acestea, construcţia are dimensiuni simple şi o funcţionare rapidă.

Maşina de încarcat cartuşe Oriţa

Maşina de încarcat cartuşe Oriţa

Maşina se compune din: corpul maşinii (A), prevăzut în interior cu un rotor cu trei (R1) sau patru palete (R2) învârtit de o manivelă (M), de un jgheab (canal de conducere a cartuşelor spre rotor) dispus la partea superioară a corpului maşinii (D) şi de o mufă la partea inferioară în care intră încărcătorul armei.

Maşina se folosea la încărcarea magaziei pistolului-mitralieră Oriţa. Prin schimbarea mufei de fixare a încărcătorului se putea folosi şi pentru încărcarea altor sisteme de pistol-mitralieră.

Iată câteva aspecte ale activităţii acestui prestigios inventator şi inovator al Armatei române.

Am onoarea!

/O

 

Surse informaţii: Materialul aici prezentat a fost publicat în articolul prof. Carol Konig, Căpitanul Marin Oriţa – inventaror român de prestigiu din al doilea sfert al secolului al XX-lea”, în Studii şi materiale de muzeografie şi istorie militară, M.M.C, Nr. 10 – 1977.

Surse imagini: https://en.wikipedia.org/wiki/Chauchat

https://www.forgottenweapons.com/submachine-guns/orita-m1941/

 

drd. Emil Boboescu

 

5 Comments

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: