Mihai Viteazul este o figură controversată a istoriei românilor, în jurul căreia s-au ţesut poveşti înflorite de-a lungul vremii. Ştim despre el că a avut un geniu politic şi o strategie militară demne de un adevărat căpitan, iar victoriile sale au ajuns până la urechile celor mai importanţi oameni ai vremurilor sale, precum regele Franţei, Henric IV, care îi cerea ambasadorului său de la Constantinopol informaţii despre el.
Românii din vremea sa nu l-au îndrăgit, deoarece, din dorinţa de a avea o armată puternică, a înrăutăţit situaţia ţăranilor. Armata sa, alcătuită din ţărani, era departe de nivelul la care se ajunsese în secolul al XVI, când existau deja tunuri, puşti, carabine, muschete. Pentru ca armele să poată fi folosite, însă, era nevoie de mercenari sau lefegii.
Astfel, Mihai Viteazul a apelat şi el la boieri şi moşneni pentru a-şi alcătui o armată, dar şi la lefegii sârbi, albanezi, unguri, secui, pentru care a plătit scump.
Cum a ajuns Mihai Viteazul să ducă împotriva turcilor cunoscutele sale campanii?
La sfârşitul secolului al XVI-lea Constantinopolul se afla în criză din cauza luptelor pentru succesiunea la tron, a luptelor din Asia, dar şi din cauza împăratului de la Praga, care dorea să iniţieze lupta împotriva turcilor. Acesta din urmă a trimis mesageri la Sigismund Báthori , principele Transilvaniei, precum şi la Aron Tiranul din Moldova şi la Mihai din Ţara Românească, voievozii din acea vreme, cu scopul de a face o coaliţie împreună cu el împotriva turcilor. Nu e de neglijat faptul că împăratul avea sprijin financiar din partea papalităţii pentru a demara o cruciadă împotriva otomanilor.
Acest context european s-a suprapus peste apăsarea grea a turcilor asupra românilor, care cereau haraci din ce în ce mai mare, făcând să crească datoriile ţăranilor atât de mult, încât nu le mai rămânea nimic din recoltă. Astfel, din ţărani liberi, mulţi au ales să fie şerbi la câte un boier, pentru a avea protecţie şi pentru a nu mai resimţi greutatea impusă de turci prin plata birurilor. Acest lucru însă nu a îmbunătăţit situaţia nimănui, ba chiar au sărăcit şi boierii, care nu mai aveau nici ei de unde strânge aceste biruri.
Împăratul îl îndeamnă pe Mihai să încheie un tratat cu principele Transilvaniei, iar acesta se încheie la 1595 şi nu este altceva decât un tratat de vasalitate faţă de Sigismund Báthori, astfel că acesta ajunge principe în Transilvania, Moldova şi Ţara Românească. De ce s-a semnat acest tratat? Pentru că Mihai Viteazul avea nevoie de ajutorul financiar şi militar din partea principelui.
Imediat după semnarea lui, turcii trec Dunărea în frunte cu temutul Sinan Paşa. Aceasta se întâmpla la 13/23 august 1595 la Călugăreni, între Bucureşti şi Giurgiu. Românii au luptat singuri atunci, dar au învins, însă victoria nu garanta şi alungarea definitivă a otomanilor de pe teritoriul românesc. Otomanii se retrag peste Dunăre, iar Mihai Viteazul se retrage în munţi şi aşteaptă ajutorul lui Sigismund, după care, împreună, cu forţe refăcute, reuşesc să-i alunge pe otomani peste Dunăre. Cu toate că au contribuit cu armate egale, Sigismund, cunoscut ca megaloman, şi-a atribuit toate meritele victoriei.
Astăzi am trecut prin Călugăreni şi am văzut terenul împădurit şi mlăştinos străbătut de râul Neajlov care a compensat cu succes deficitul armatei române faţă de cea a otomanilor în faimoasa bătălie de la Călugăreni din 13/23 august 1595 .
Oare s-o fi schimbat mult topografia faţă de acum 419 ani?…
– Adina Călin –
Mai mult ca sigur că topografia s-a schimbat, Natura e vie şi patru secole chiar şi pentru vegetaţie este un timp important. Mă gândeam însă dacă situaţia Armatei române este diferită astăzi, faţă de anul de graţie 1595. Mă refer la dotare, în raport cu un eventual agresor …
Cred ca spre deloc. Treceam destul de des p-acolo inainte.
Felicitari pentru acest articol.
Ca fapt divers, prin tratatele de vasalitate pe care Mihai Viteazul si Stefan Razvan le-au facut catre Sigismund Bathory, cel putin teoretic, Sigismund Bathory ar putea fi considerat drept unificator de jure al celor trei tari romanesti inaintea lui Mihai Viteazul. Asta nu inseamna, desigur, ca meritul lui Mihai de a uni atat de jure cat si de facto tarile romanesti ar scadea, din contra, faptele lui Mihai capata o si mai mare importanta.
-Mihai Viteazul este o figura controversata a istoriei romanilor poate pt admiratorii beletristicii scrise de “istoricii” Boia si Djuvara (intamplator, ambii catolici).
ca asa se procedeaza cu marile figuri din istoria unui neam: intai il declari controversat (conform criteriilor de azi, nu de-atunci) pt ca isi batea nevasta, nu activa in corul enoriasilor si nu planta zilnic panselute, iar apoi il declari insignifiant. un fel de dmanation memoriae mai subtila, ca baietii care fac asta tot cu propaganda (sensul initial) se ocupa.
in Armata Romana Mihai Viteazul este una dintre figurile emblematice, nu degeaba ii poarta numele o brigada si un regiment, ambele unitati fiind de elita. la fel si-n SRI, unde numele ii este purtat de ANI.
– intr-adevar a legat taranii de glie pt ca fugeau sate intregi din cauza saraciei si din cauza asta probabil nu l-au prea iubit o parte din tarani. dar nici Carol I n-a fost prea popular pt o parte dintre tarani, ca altfel nu se rasculau in 1907. in general popularitatea unui domnitor in vremea domniei nu e un criteriu de apreciere valabil pentru importanta lui in istorie.
– nu comentez afirmatiile legate de organizarea si dotarea armatei lui Mhai Viteazul pt ca sunt destul de aproximative, ca sa zic asa :).
imi cer scuze daca a sunat prea abraziv comentariul. m-am abtinut cat am putut, m-a deranjat mult expresia “figura controversata”.
sunt si multe parti bune in articol.
Cred ca sunt 2 lucruri diferite, una este istoriografia(critica, favorabila, scrisa de papistasi sau romanasi verzi), si alta este mitizarea unor figuri istorice, simboluri de care o tara, un popor au nevoie pentru asi legitima istoria, consolida identitatea.
Polarizarea fata de diferite perioade/personaje/evenimente din Istoria Romanilor cred ca este in primul rand un efect al istoriografiei national-comuniste.
Discurs al istoriografiei nationale-comuniste, care preluat sub o alta forma, adaptat la cerintele pietei(piata deja familiarizata cu discursul si ideile acesteia), maritat mai mult sau mai putin evident cu o ideologie de partid sau alte interese si suprapus peste atmosfera generala de dezamagire a cotidianului genereaza un fenomen al „paradisului pierdut” printre multi contemporani mai mult sau mai putin avizati si un „fenomen de pendula” printre alti contemporani si ei mai mult sau mai putin avizati.
Ambele sunt reactii de aparare ale unor segmente din societate, unii incearca sa compenseze realitatea cenusie cu un trecut glorificat/idealizat(mai mult sau mai putin real), iar altii se apara de gogomaniile si agresivitatea discursului acestui fenomen istoriografic printr-o denigrare a propriei istorii, ce este incurajata de denigrarea generala vis-a-vis de orice omniprezenta in socieatate.
Cel mai bun exemplu este cel al Istoriei Dacilor, ai fenomenul dacomanilor pe de-o parte care propovaduiesc mitul supercivilizatiei dace, fenomen care inevitabil genereaza in alta parte o reactie de repulsie care afecteaza la pachet atat „istoriografia magico-fantastica” dacomana cat si lucrarile serioase legate istoria antica si pre-istoria din spatiul nostru, prezente si viitoare.
Victor, in psihologie exista o manevra numita ancoraj. adica daca vrei sa arunci in deriozoriu o tema, o ancorezi de niste exemple derizorii. daca ai un bmw si vreau sa-ti demonstrez ca e o masina proasta, ti-l compar cu un lamborghini.
cand comparam istoria noastra cu istoria scrisa de comunisti ne ancoram aiurea.
Iorga sau Parvan n-au fost dacomani sau fanatici. citeste “Istoria lui Mihai Viteazul pentru poporul romanesc” scrisa de Iorga. citeste “Getica” de Parvan samd
citeste “Lucian Boia- Mit si istorie” de Ioan Aurel Pop, istoric de calibru.
cum spune cineva ceva pozitiv despre daci sau mari voievozi, hop rasar exemplele cu corut si dogaru.
nu suntem veniti cu pluta pe aici si civilizati de catolici cum vor unii sa se creada.
xv-
Las-o baltă cu citeste “Lucian Boia- Mit si istorie” de Ioan Aurel Pop, ISTERIC DE CALIBRU… că n-ai nimerit-o nici pe-aproape. Sriu cu tot simțul răspunderii și în cunoștință de cauză și persoană (nimic personal cu el).
Apreciez contribuțiile domniei tale, fie că suntem în acord sau nu, însă
ce ai scris e din seria:
„De treci codrii de aramă/ de departe vezi aproape…”
@Flogger
Tot ce a zis XV consider ca e foarte corect si foarte bine spus.
Cat despre Boia, am inteles ca a fost secretarul organizatiei de partid din universitatea Bucuresti, pana in 1989, iar cartile alea ale lui, cu istoria “demitizata” a romanilor au aparut cu fondurile sau la editura fundatiei Soros (aia in engleza a fost publicata de Soros la editura lui din Budapesta de ex). Nu o spun ca am ceva cu ungurii de ex, dar Soros si scopurile lui sunt dubioase.
Mie imi pare un tip care spune ce vrea sefu lui, indiferent cine e sefu ala (comunistii pana in 1989, Soros si tabara “multiculturalistilor” care rescriu istoria dupa 1989). Asa a si sarit niste etape pe acolo am inteles, a urcat mai repede niste trepte
Ioan Aurel Pop e membru al Academiei Romane si nu e singurul critic al lui Boia (mai e Dan Scurtu, alt academician, s.a.).
Sigur ca orice personalitate are si parti ce pot fi criticate, nimeni nu e perfect si exista unele controverse despre oricine, ideea e sa promovam in principal partile bune si cele cu adevarat importante, care chiar au insemnat ceva pentru Tara, si sa nu cadem in extrema cealalta.
Altfel maine poimaine o sa avem o istorie gen OTV sau stirile de la ora 5, unde in loc sa se prezinte si discute lucruri deosebite, batalii, tactici, strategii, victorii etc o sa aflam doar chestii lipsite de substanta si pline de cancanuri, precum ca lui Stefan cel Mare ii placea sa bea, Ecaterina Teodoroiu era ochelarista si dacii au fost unii care au trait odata pe aici si au murit toti la 106 si asta va fi singurul lucru de invatat despre ei.
Din pacate se incearca unele inginerii sociale inclusiv prin astfel de demolari, rescrieri si chiar maimutareli ale istoriei, pentru a remodela inclusiv spiritul unora. Si tot din pacate au si un anume succes.
Nota bene! (Radu, Mihai și xv)
Deși nu i-am luat apărarea lui Boia, pe care-l consider scriitor mai bun decât istoric, în cazul acesta doresc să accentuez faptul (nu ideea) că reacția acestui autor (și om) inteligent este datorată, în cea mai mare parte, aberațiilor pseudo-istorice dacoman(iac)e. Adică, omu vrea să contracareze o extremă, plătind prețul de a merge spre alta. Asta cred.
Ce nu cred, e că scrie plătit de G. Soros, altfel un intelect de geniu și strateg cu care nu mi-e comod să disput lupte (în idei și în finanțe). Întrebați-mă de unde știu…
Oare oi fi și eu plătit de Soros?
*
completare:
…reacția acestui autor (și om) inteligent este datorată, în cea mai mare parte, aberațiilor pseudo-istorice cum sunt cele dacoman(iac)e, vlăstarul comunist-ceaușist-naționalist al reinterpretării istoriei. A se vedea distrorsionarea unor personaje (principi, domni, voivozi) rezultând o mistificare, adică minciună curat-murdară. Care minciună otrăvește azi și va otrăvi cel puțin încă o generație de tineri (prin părinții lor și nedocumentare critică).
Poate acum e mai clar demersul lui Boia și de ce cred că nu trebuie blamat pe cât este, intenția fiind, pozitivă.
@Flogger
Nu cred ca cineva a pus la indoiala faptul ca Ghita Soros e un baiat foarte destept, eu am spus ca scopurile lui (sau/si ale cercurilor din care face parte) sunt dubioase.
Cat despre Boia, din moment ce si-a publicat cartile cu sprijinul fundatiei Soros ori chiar la editura fundatiei Soros, iar multe din ideile ce razbat din ele se pliaza foarte bine pe ideile exagerat de multiculturaliste si de incercarile de a rescrie istoria ale aceleiasi fundatii permite-mi sa banui o legatura.
Iar reactia de care zici tu, o exagerare in sens contrar in fata exagerarilor “dacomaniace” mi se pare o stupizenie din partea unui istoric (sau ce e Boia).
E ca si cum cineva ar veni si ar spune ca 2+2=7 iar altcineva, ca sa-l contracareze vine si spune ca 2+2=1, in loc sa dea rezultatul corect (ma rog, cat de corect se poate vorbi la istorie care nu e ceva extrem de exact) si sa explice ca e 4 si de ce e 4 si nu 7.
Iar “dacomania” nu a inceput cu national-comunismul, eu din cate stiu (si imi amintesc) teoria oficiala a vremii era cea daco-romana in care cel mult dacii erau prezentati intr-o lumina pozitiva, ca oameni harnici si relativ pasnici, care au luptat vitejeste doar ca sa-si apere tarisoara (ce nu prea depasea teritoriul Romaniei, sa nu se supere vecinii sa ne acuze de imperialism).
Au fost altii, in sec XIX, care au scris mult mai mult si mai apasat despre subiect, N Densusianu cu Dacia Preistorica si imperiul pelasgic, Hasdeu, chiar Parvan care nu se sfieste sa vorbeasca de Troia getica sau sa mentioneze dacii din Polonia si chiar Germania de azi (asa cum apar denumiri dacice la Ptolemeu).
Nu inteleg nici de ce trebuie desconsiderati unii domnitori sau denigrate si rastalmacite anumite perioade sau evenimente istorice, anumite batalii sau campanii (unele adevarate capodopere ale artei militare).
Istoria are 2 scopuri cred eu, si de informare dar si de formare. Sigur, nu e bine sa cazi in extreme dar la noi din pacate se cade chiar mai mult in extrema demitizanta, de multe ori chiar in mod ridicol (mai ales cand vb de istorici profesionisti).
Desigur ca putini ar crede in mod serios pe cineva care spune ca dacii au descoperit America (daca chiar spune cineva asa ceva), dar cand un istoric pretins serios spune ca dacii au disparut dupa razboaiele cu Traian ori ca Mohamed l-a invins pe Vlad Tepes sau ca nu a vrut sa cucereasca Tarile Romane deja iti pui intrebari. Adica ori omu ala e o caricatura de istoric ori are un interes in a modifica istoria.
Apropo de asta, Mohamed nu avea nicio treaba cu Viena, el vroia sa cucereasca teritoriile fostului imperiu roman, si sa ia si Roma dupa Constantinopol. Ca mai tarziu turcii au ajuns la Viena aia s-a datorat faptului ca se calcau pe sireturi cu habsburgii prin Balcani si prin Ungaria si in nici un caz faptului ca vroiau sa “cucereasca Europa” (iar Viena, cu tot respectul, nu reprezenta oricum Europa). De fapt la data aia turcii erau aliati cu francezii si olandezii daca nu ma insel, chiar aveau o baza navala la Toulon sub comanda lui Barbarosa.
Radu, să îmi permiți, rogu-te a atrage atenția asupra importanței cunoașterii psihologiei umane. Logica expusă de tine, pe de-o parte, și comportamentul uman, pe de alta, nu au o congruență mare, în genere. Vreau să zic, cu subiect și predicat, că oamenii sunt iraționali și acționează adesea în baza unor mecanisme mult mai primitive decât pare. Aici mă refer la decizii socio-economice, culturale etc. Nu combat posibilitatea ca Boia să fie motivat de mai multe, însă permite-mi să afirm, din nou, certitudinea mea că psihologia maselor, în genere, și a lui, în particular, tinde spre reacții de natura celor descrise de mine. Sigur, poți avea dubii în cunoașterea mea, în opinie sau argumentație, dar ai fi în eroare să ignori ce am scris, la mod general.
Istoria reală e una. Există istorie și istorie formativă. A doua este predată în școli, în absolut toate statele, până la pragul universitar, însă rolul e de formare și susținere a unei atitudini pozitive despre neam, în esență stima de sine, în fond.
Cea informativă, mult mai aproape de adevăr și mai obiectivă, total diferită de cea formativă. Aici vb despre argumente pe baze realiste și complexe. Istoria descrie, totuși, o dinamică socială complexă – viața omenirii. Pentru a o cunoaște, analiza și interpreta e nevoie de pregătire fundamentală și o anume atitudine, la fel de construită – aici abia vb. de istorici. Restul sunt mai mult sau mai puțin diletanți și interpretează eronat ce nu cunosc și nu pot analiza.
Nota bene! În arhivele campaniilor otomane, printre acte juridice și financiare (ce poate fi mai important în campanie decât plata logisticii, soldele și hrana) se găsesc multe informații care indică în clar faptul că mare parte din luptele cu cele trei (mai adesea două) principate române au fost neînsemnate dpdv al strategiei imperiale, mai exact, mici ciocniri la frontieră. Cu notabile excepții, a se vedea spre ex. când împăratul în persoană condicea „din teren” marea armată, lupte mărețe (la noi) sunt mici răfuieli la ei.
Că turcii nu doreau să cucerească Viena, cred că nu e cazul să dezbatem cât de adevărat poate fi. Ungaria a căzut fix imediat după pierderea, dinastiei umilului ghirărar maestru de la care Ștefan a învățat strategia politico-militară și tactica armelor, Ion/Jan de Hunedoara – Corvinus, respectiv după pierderea „porții fortificate”, anume castelul polifortificat și valent Belgrad. Asta e cauzalitatea militară, doar.
@Flogger
Partea asta sincer n-am prea inteles-o, poate sunt oleaca mai greu de cap (dar si citesc si scriu mai pe fuga asa, poate si asta sa fie cauza), poate n-ai explicat tu oleaca mai detaliat la ce te-ai referit mai exact aici:
“”Radu, să îmi permiți, rogu-te a atrage atenția asupra importanței cunoașterii psihologiei umane. Logica expusă de tine, pe de-o parte, și comportamentul uman, pe de alta, nu au o congruență mare, în genere. Vreau să zic, cu subiect și predicat, că oamenii sunt iraționali și acționează adesea în baza unor mecanisme mult mai primitive decât pare. Aici mă refer la decizii socio-economice, culturale etc. Nu combat posibilitatea ca Boia să fie motivat de mai multe, însă permite-mi să afirm, din nou, certitudinea mea că psihologia maselor, în genere, și a lui, în particular, tinde spre reacții de natura celor descrise de mine.””
Apoi, sa nu ne facem iluzii ca istoricii nu scriu istoria, inclusiv aia informativa, si in functie de interese sau comenzi uneori, e plina istoria de exemple (inclusiv din “vest”).
Amu despre otomani, tocmai bataliile alea notabile sunt importante si la noi, nu stiu cat se vorbeste si aici despre scarmaneli la frontiere comparativ cu batalia de la Vaslui.
Iar campaniile lui Baiazid, Mohamed Cuceritorul si Sinan au fost unele de cucerire si transformare a Tarilor Romane in pasalacuri, la fel tentativele din timpul lui Radu de la Afumati, desi nu au fost conduse de sultan sau marele vizir.
Sigur ca in cronicile de la curtea otomana nu puteau scrie ca Mahomed Cuceritorul a esuat rusinos in vreo campanie ori s-au strans salvarii pe el de frica in campania impotriva lui Vlad Tepes. Normal ca victoriile erau scoase in evidenta si chiar umflate si exagerate iar infrangerile erau ignorate sau desconsiderate.
Turcii oricum o considerau inclusiv pe regina Angliei ca pe un conducator de nivelul unui emir de pe la ei, si nu un egal al sultanului.
Desi mai neoficial asa se recunostea si pe acolo gravitatea unor infrangeri, in timp ce altii (vestici) scriau fara jena despre asta, nu degeaba Papa i-a oferit lui Stefan cel Mare titlul de “atlet al lui Hristos” desi era ortodox, nu catolic.
Chiar si faza cu “noi ne luptam cu turcii si aia in vest construiau catedrale” e cumva adevarata. Pentru ca exact in perioada in care Mohamed 2 era invins pe rand de Iancu, Vlad si Stefan si avea si probleme cu Skanderbeg in Albania in Italia se dezvolta Renasterea si era pe punctul de a se raspandi in toata Europa.
Daca nu ar fi pierdut atata timp si atatea trupe pe aici pe la Dunare Mohamed s-ar fi dus ata in Italia la putin timp dupa cucerirea Constantinopolului si foarte posibil ar fi cucerit o buna parte a ei, inclusiv Roma ar fi fost in pericol, iar Renasterea ar fi avut cu totul alt traseu ori nici nu s-ar mai fi dezvoltat.
Mohamed oricum a debarcat in Italia si a cucerit un cap de pod acolo dar a murit imediat dupa si in urma razboiului intern pentru putere turcii au abandonat planul de invazie care ar fi trebuit sa aiba loc atunci. Daca ajungea acolo cu 15 ani mai devreme nu stiu cum ar fi aratat istoria Europei azi. Ori daca noi cedam atunci si ajungeam pasalacuri, vedem pana si azi ce probleme sunt la sud de Dunare, lasate in urma de imperiul otoman (mari minoritati turce/musulmane, razboaie inter-etnice si inter-religioase, probleme intre Grecia si Turcia chiar si dupa ce au facut mari schimburi de populatie etc).
Iar cand am spus ca turcii nu vroiau sa cucereasca Viena m-am referit la un plan de secole al lor, cum a fost cel de cucerire a Romei si de refacere a imperiului roman sub domnia lor. Viena a intrat in vizor mai tarziu, din cauza ca se calca pe bombeuri cu otomanii in Balcani si Ungaria.
Ungaria a cazut dupa Matei Corvin si caderea Belgradului, corect, dar si ea si Viena au fost campanii pentru asigurarea flancului nordic si nu tentative de “cucerire a Europei”. In aceeasi perioada Suleiman avea razboaie mari si in est, cu persanii parca. Daca habsburgii nu se implicau in Ungaria si Balcani otomanii putin probabil ca s-ar fi dus pana la Viena (apropo, habsburgii chiar le-au platit si tribut intr-o perioada).
Radu, posibil, foarte, că nu mă exprim perfect clar uneori – deformația… În mare, îmi dau seama, viziunile noastre nu sunt atât de diferite, poate în nuanțe, dar suntem într-un oarecare acord.
Nici nu sugeram că totu-i minciună ori că informativii istorici (sau isterici) nu sunt biasați. Au mare grad de ancorare în personal, relații și clici.
Unele lupte au fost glorioase, altele mai puțin. Ce încercam eu să arăt e că nu toate sunt pe atât de bombastice pe cât se indică, în genere, iar această deformare continuă și continuată sub regimuri diferite nu a adus decât rău în mentalul nostru colectiv, și așa încărcat, de europeni (central)estici – în Transilvania, respectiv balcanici – în SE.
Ne dăm mult mai rotunzi decât am fost, din contră, în sinea noastră avem o părere mult prea joasă de noi ca nație. Nu avem fala și mândria altor popoare și, în consecință, nici moralul pozitiv puternic al acestora – a se vedea polacii (mari cocoși) și ungurii – a căror atitudine i-a servit prea bine. Cred eu, trecând peste difefențe și fără a mă încăpățâna în improbabilități, că o atitudine mai umilă dar consecventă, pe de-o parte, și o mândrie națională reală și permanentă, care să străbată prin faptele noastre din prezent și viitor, ne-ar pune în valoare toate atributele pozitive, și nu sunt puține.
Acesta este demersul meu și sunt pregătit să fac orice pentru a ajunge acolo.
Însă nu am avut, nu am sprijin. Poate nu am fost destul de iscusit în a-l căuat și găsi. Mulți am fi în dilema aceasta și mă întristează peste putință, e deprimant să ne zbatem în sub-performanță și a devenit un ciclu vicios în care ne afundăm. Este atât de frustrant să nu pot schimba suficient sau deloc…
@Flogger
Da, probabil cel putin partial suntem de acord in multe privinte desi ne exprimam mai greu ideile (si eu sunt vinovat de asta poate).
Ideea e (din pct meu de vedere) ca abordari de genul celor ale lui Boia nu fac bine pentru ca nu sunt nici formative (in sensul pozitiv ma refer aici) dar nici macar informative de multe ori. E bine sa existe un echilibru dar bazat pe ceva cat mai aproape de realitate si nu pe exagerari sau interpretari aiuristice ale istoriei pe principiul ca nu stiu cine a zis ca dacii au colonizat Japonia, asa ca un istoric trebuie sa spuna automat ca Basarab era cuman si Vlad Tepes a pierdut o batalie (pe care de fapt a castigat-o, dar in compensatie sa zicem ca a pierdut-o sa nu si-o ia romanii in cap si sa se creada buricu pamantului).
Eu cred ca demnitatea sau orgoliul si mandria nationala au fost afectate cel mai mult tocmai dupa 1989, iar exagerarile “dacomane” cum le zic unii au aparut mai mult tocmai ca reactie la “demitizarile” aiuristice ale unora si altora care au explodat in mass media incepand cu 1990.
Noi putem fi mandri de istoria noastra antica, de luptele din evul mediu, de ce am realizat in epoca moderna, fara a exagera dar si fara a cadea in extrema celalata a (auto) desconsiderarii in care se incearca sa fie aruncat poporul roman. Si nu cred ca se incearca asta doar in compensatie fata de “dacomanie”
Eu nu cred nici ca trebuie sa fim prea umili (sigur, nici exagerat de infumurati, mai ales cand nu avem nici motive), din contra, sa credem ca am fost cei mai cei in antichitate, ca am fost foarte OK in evul mediu, am supravietuit apoi imperiilor ce ne-au inconjurat din toate directiile si ca acum avem sansa sa redevenim cineva, chiar daca nu la nivelul la care am fost la inceputurile istoriei. Sa intelegem ca azi sunt multi peste noi, dar ca per total, la scara istoriei, suntem in top, nu trebuie sa ne fie rusine de noi si trebuie sa urcam iara acolo sus.
Asta e parerea mea, poate fi gresita sau criticabila desigur
Flogger, chirurgia nu se face cu toporul! daca boia voia sa contracareze o extrema, putea s-o faca nuantat si argumentat, punctual. nu mintind cu nerusinare. declara undeva cu subiect si predicat ca a vrut intentionat sa exagereze? ca daca nu, e doar o presupunere de-a ta.
a doua la mana, multi dintre cei care critica istoria comunista nu stiu ca unii dintre istoricii care au contribuit la ea sunt recunoscuti de comunitatea asta de istorici globalizatori, la moda azi. ma refer in primul rand la daicoviciu care a fost orice numai iubitor de daci nu, dar uite ca ilie ceausescu l-a privilegiat pt ca l-a indrumat in studiu.
iar seful institutiei MApN care studiaza astazi istoria militara i-a fost tot subordonat lui ilie ceausescu. n-o fi competent?
Victor,Emil Boboescu et moi(posibil si mai multi,dar noi 3 sigur) am avut ocazia sa ne distram un pic cu Boia si sa-l cunoastem pe viu.Nu stiu parerea lor despre Boia,dar parerea mea despre subiect este proasta.
E foarte usor sa scrii felul in care se scrie istoria.Nu presupune cine stie ce munca de documentare sau cercetare prin arhive ori pe teren.Iar cand te mulezi pe curentul de opinie cum ca romanii sunt de kk(idee la moda de un sfert de veac),e usor de capatat notorietate.
Era acum cativa ani prin faculta de istorie din Buc. o teorie cum ca lupta romanilor cu turcii de la 1400 fara un pic pana la 1600 si un pic a fost de fapt frectie.Si se demonstra in halul urmator:se picta cu creta Dunarea,apoi se tragea o sageata ce ne ocolea.Vezi Doamne,drumul turcilor spre Viena trecea pe la sarbi si unguri.Din acest motiv,turcii nu si-ar fi pus in cap sa ne cucereasca.O alta teza,marca Boia in persoana spune ca turcii de fapt ne-au cucerit.
Ambele is niste chestii destul de subtirele si hilare(cel putin pt. perioada pana la sfarsitul secolului 17),dar copchii rebeli ai secolului 21 inghit povestea cum ca Mahomed la invins pe Vlad Tepes(cand el cazut dupa un razboi civil si arestarea de catre unguri) iar Mihai Viteazul ar fi luat bataie la Calugareni.Greu sa le explici bolovanilor de azi cum ca doctrina romaneasca presupunea lupte de intarziere,manevre si chiar cedari temporare de teritoriu.
Vrei sa spui ca turcii nu ne-au cucerit?
Boia spune ca romanii considera Calugareni victoria lor, in timp ce turcii spun ca ei au castigat; si ca cert e ca turcii au intrat si in Bucuresti si in Targoviste, fiind scosi din tara de interventia lui Sigismund.
Si persanii considerau Termopile ca pe o victorie,iar francezii spuneau la fel despre Borodino.Ca de la victorii de astea li s-a tras esecul e alta poveste.
Calugareni nu a fost o batalie decisiva,ci una prin care noi am modelat raportul de forte.Dar nici nu a fost gandita ca atare.Batalia decisiva a fost Giurgiu,iar asta se stia si se admitea de cand haul.Fara Calugareni insa Giurgiu nu era posibil.
Intrarea turcilor in orase este irelevanta.Pt. noi nu reprezentau obiective cheie,iar asta era una din punctele forte ale doctrinei militare.Daca turcii considerau capturarea unui oras pustiu drept o mare victorie insemna ca-si furau singuri caciula, dar pt. istoricii moderni e doar o dovada de crasa ignoranta.
Doctrina noastra in perioada medievala fie urma deliberat doctrina bizantina,fie a ajuns in mod independent,fortata de imprejurari,la aceleasi solutii.Pt bizantini si pt. noi era greu de prevazut unde va lovi o forta invadatoare.Ca urmare premisa era superioritatea inamicului in faza initiala a campaniei. Forta asta trebuia urmarita,hartuita si intarziata pana cand populatia civila se refugia.Vital era sa lichidezi cercetarea lor si sa limitezi raidurile.
2 chestii benefice pt. aparator se intampla acum.Armata invadatoare se imputineaza prin simplul fapt ca se misca,iar intaririle proprii incep sa apara in tetrul principal de operatii. In perioada pre-industriala,marsul pe distante lungi era un cosmar logistic.In razboaiele napoleoniene grosul pierderilor era reprezentat de cei ramasi in urma,suferinzi de diverse afectiuni.Asta era in epoca in care incepuse sa apara o organizare a logisticii si sistemului medical.
O mare armata medievala suferea de aceleasi hibe,dar nu avea beneficiile secolului 19.
Sa aduni sute de mii de vietati pe 2 si 4 picioare pe un spatiu restrans era un magnet pt. uzura acestei forte de la sine.Motiv pt. care toata aceasta putere nu putea sta laolalt multa vreme.Ori avea succes rapid,ori trebuia sa se retraga pe teritoriul propriu.
Armata in defensiva nu suferea la fel din 2 motive.1-era mai mica si 2-lupta concentrat la momentul decisiv.In rest marsaluia divizat.
Pt. a castiga ca roman sau bizantin,era deci destul sa limitezi razboiul la o fasie ingusta din tara,iar pt. asta trebuia sa eviti o infrangere.Deci trebuia sa eviti o batalie decisiva data prematur.Dar trebuia totodata sa limitezi numarul de expeditii pe care inamicul era capabil sa le lanseze.Deci trebuia sa-i omori,pt. ca e mult mai ieftin si rapid sa faci o casa de lemn decat e pt. ei sa faca un nou luptator.Asa ca apare ideea de a da o batalie decisiva in faza a doua a campaniei.Atunci noi stim cu precizie cati sunt,ce pot face,unde sunt si unde merg.Noi alegem terenul iar ei in plus sunt ingreunati de prada si prizonierii pe care au reusit sa puna mana.Dupa ce-i batem,apare a treia faza,in care-i urmarim si-i caapim si mai cu spor.
Victorie pt. noi inseamna ca cel putin 10-15 ani de acum incolo ei stau in banca lor.Victorie pt. ei inseamna sa castige mai multa avere decat au pierdut oameni.Oameni contra bani e un calcul firesc,chiar daca pare neobisnuit.
Turcii au asupra noastra 2 victorii,o data in fata lui Petru Rares si a doua in fata lui Ion Voda.In rest au esecuri pe linie.
Cucerirea de catre turci s-a produs doar in secolul 18,cand din varii si multe motive,capacitatea economica a tarilor romane era fix-pix,iar doctrina medievala era depasita.E drept ca turcii au contribuit din plin la ramanerea in urma,dar asta e alt subiect.
Chiar si in perioada de maxim declin politic si militar,tarile romane au ramas autonome in politica interna.E o intreaga dezbatere despre statutul tarilor romane in raporturile cu turcii.Cert este ca nu am avut soarta Ucrainei de sud,de exemplu,care a facut parte la propriu din imperiul otoman.Raportat la oricare din vecinii nostri,stam de departe cel mai bine.
Cum zicea Radu,simplul fapt ca nu avem comunitati problema e un mare beneficiu.Deci avem de ce sa fim recunoscatori celor care s-au jertfit acum sute de ani.
Deci am fost cuceriti de turci. Apoi cum ziceam, Boia afirma ca dupa Calugareni Mihai s-a retras iar turcii au ocupat principalele zone urbane, eliberarea lor avand loc odata cu interventia lui Sigismund. A zis ceva fals? Nu. Deci care e asa-zisa mare problema a lui Boia ca istoric?
In privinta ocuparii zonelor urbane…. de ce o consideri irelevanta? Sau de unde si pana unde erau “pustii”. Scopul strategic al turcilor era ocuparea oraselor ca prim pas in asigurarea si apoi extinderea graduala a controlului. Nu veneau sa ocupe paduri si munti.
Oricum ce e interesant e ca pe subiectul asta ai pareri diametral opuse cu cele pe care le ai cand vine vorba de experienta americanilor cu insurgentii. Acolo ii vezi pe americani ca fiind in control, fac ce vor, ocupa principalele orase/zone, castiga fiecare lupta, sunt cei mai tari. Aici ii vezi pe insurgentii valahi cei mai inteligenti si in final victoriosi prin aplicarea luptei de gherila.
Pe scurt,NU. 😀
Boia nu face vreo descoperire epocala.Problema e ca nu trateaza subiectul corect si complet,cum au facut istoricii seriosi din trecut.Abordarea lui asupra subiectului rupe din context.
Orasele sunt irelevante pt. ca nu erau centrele de populatie care au devenit mai tarziu.Abia dezvoltarea oraselor mai tarziu a creat vulnerabilitati si a marcat sfarsitul unei forme de organizare ce functionat cu succes peste 1000 de ani.
Boia et co sunt in eroare pt. ca ei plaseaza momentul ”cuceririi” turcesti cu cateva secole mai devreme.”Dovada” lor sunt tratatele semnate cu otomanii.Insa tratate similare aveau toate tarile aflate in relatii cu otomanii.De aici rezulta ca venetienii,austriecii si polonezii au fost de asemenea cuceriti. Relatia noastra cu turcii e insa mult mai complexa si nu poate fi in nici un caz caracterizata ca si cucerire.
Nici macar in secolul 18 nu a disparut vreun element definitoriu pt. un stat independent.Doar ca politica externa era sub influenta turcilor,iar o armata puternica nu mai exista.Chestie care iar era stiuta si recunoscuta ca atare.Insa tot asta e o epoca de declin pt. turci,in care ei nu pot sa ne influenteze negativ si mai mult.
Cucerire propriu-zisa a existat la popoarele balcanice,unguri si sudul Ucrainei.
Tratez diferit Afganistanul si razboaiele romanilor pt. ca sunt ceva diferit.Razboiul neregulat e ceva mai mult decat o simpla insurgenta.Obiectivul in insurgentele moderne e acceptul populatiei.Un fel de campanie electorala cu impuscaturi si soldati prin preajma.
Scitii indienii comansii etc… practicau razboiul de gherila,asimetric,neregulat etc… pt. a tine la distanta populatia civila de trupele adverse.Incercau sa uzeze inamicul in asa hal incat acesta sa se retraga.Prezenta fizica a inamicului langa civilii tai insemna ca ai pierdut iar premiul pt. infrangere e un genocid.Astea ar fi in esenta diferentele esentiale intre ce-i acum si ce era in trecut.
La romani orasele si satele se evacuau.De aia nu contau.De asta noi am supravietuit.Te prindeau turcii in oras,erai vandut ca sclav.Conta armata si controlul fizic asupra populatiei.Garnizoanele turcesti s-au dovedit a fi lagare de prizonieri.
Exista si date care sa sustina acest lucru.Inainte de razboiul de 15 ani(asta cu Misu Viteazul) in jurul Huedinului populatia romana care locuia la munte era aprox. egala cu cea maghiara ce locuia mai la ses.Dupa razboi,romanii ii depaseau de 2 ori pe unguri.Asta conform unor cercetatori maghiari,nu lipsiti de interese ostile noua in a studia asa o problema.
Razboaiele romanilor nu au fost gherile sau insurgente moderne.Au fost razboaie conventionale,de manevra.In teoria si practica gherilei moderne,la Mao,vietnamezi,iugoslavi ultima etapa este formarea unei armate regulate si trecerea la lupta conventionala.Ori la noi asta exista deja si nu statea deloc pe loc.
Nici unul din elementele definitorii ale gherilei,nemaivorbind de ideea moderna de insurgenta, nu se regasesc la romani.
Unele procedee tactice sunt identice,dar asta e altceva.
Faptul ca orasele nu erau centrele care vor deveni in viitor nu inseamna ca nu aveau nici o importanta in perioada respectiva.
Si ca sa-ti dau un exemplu de dubla masura, faptul ca unele orase din Moldova au rezistat asediului otoman un secol si ceva mai devreme e prezentat drept o importanta victorie a lui Stefan, dar faptul ca otomanii au intrat in Bucuresti si Targoviste pe vremea lui Mihai (un secol si ceva mai tarziu, importanta oraselor a mai crescut intre timp) e fie ignorat fie trecut la “doctrina de aparare” sau “pierderi neimportante”.
Relatia nu e complexa, felul de a o interpreta si rebrand-ui e. Faptul ca nu aveam politica externa si eram autonomi in cadrul imperiului otoman descalifica cele 2 principate din categoria statelor independente.
“Razboaiele romanilor nu au fost gherile sau insurgente moderne.”
Adica simti nevoia sa faci precizarea asta, ai impresia ca asta am spus? Ca au fost insurgente moderne? La 1600??
“Unele procedee tactice sunt identice,dar asta e altceva.”
As zice ca unele principii sunt identice, nu doar procedeele tactice. Iar daca principiile sunt identice poti face comparatia linistit.
Cred ca trebuie vazut cat mai clar cum au stat lucrurile.
Adica, turcii nu au transformat Tarile Romane in pasalacuri desi au avut intentia asta de cateva ori, nereusind insa sa se impuna pe plan militar.
-nu a existat o ocupatie mai lunga de cateva luni a teritoriilor romanesti de la nord de Dunare, in timpul acelor campanii militare, si nici un control total al acelor teritorii.
– turcii nu au avut voie sa se stabileasca aici, sa faca prozelitism religios aici sau sa detina pamanturi aici
– in general s-a mentinut sistemul de organizare intern si autonomia interna, uneori chiar independenta de facto
Perioada cea mai apasatoare a fost cea fanariota, dar nici atunci Tarile Romane nu au fost transformate in pasalacuri
Nu vad legatura cu insurgente gen Afganistan, unde invadatorul a stat cu anii si a controlat tot sau aproape tot teritoriul.
La noi in evul mediu orasele si cetatile erau complementare cu zonele de padure si munte, ca puncte de rezistenta. In functie de nevoie si posibilitati puteau fi abandonate sau aparate dar nu erau neaparat puncte vitale. Importante au fost Cetatea Alba si Chilia, dpdv economic insa, dar si ele au decazut destul de repede pentru ca aprox in acelasi timp s-au descoperit noi rute spre Asia (ocolind Africa) si America (Columb) astfel incat Europa putea face afaceri cu Orientul sau avea noi surse de bogatie ocolind cu totul traseele controlate de turci.
Oricum la fel de importante erau vamile din Tarile Romane, care controlau marfurile de pe traseul Orient-otomani-centrul Europei, asta a fost si un motiv de conflict intre Vlad Tepes si negustorii sasi.
In rest Mihais a descris zic eu foarte bine strategia militara a Tarilor Romane din evul mediu.
Cu mentiunea ca domnitorii de atunci erau foarte interesati si erau unii dintre promotorii noilor tactici si tehnologii militare precum armele de foc individuale, noi modele de tunuri si tactici specifice pentru ele etc., mai ales pentru a compensa inferioritatea numerica in fata mai tuturor adversarilor
Ceea ce din pacate nu prea mai facem azi.
Vlad Tepes de ex a folosit armele de foc individuale in ambuscada de mari proportii in care l-a capturat pe Hamza Pasa si pe trimisul sultanului (a folosit si arma biologica si razboiul psihologic la un nivel de maestru mai apoi).
Stefan cel Mare a folosit la randul lui armele de foc individuale (pe langa celebrii lui arcasi), cronicile spun ca in batalia de la Razboieni/Valea Alba ienicerii au fost tinuti cu nasu in pamant de focul de saturatie executat de moldoveni, pana cand insusi sultanul a luat steagul de lupta si a pornit la atac pentru a-i incuraja.
Iar Ioan Voda cel Cumplit avea probabil cea mai tare artilerie de camp a vremii, cu multe tunuri usoare cu cate patru tevi (comparativ cu tunurile greoaie folosite de restul armatelor), care puteau trage in acelasi timp si cu care acoperea mult mai bine linia frontului si care erau mult mai eficiente in fata trupelor inamice, fiind in acelasi timp mai usor de transportat si miscat unde era nevoie.
De fapt el a pierdut ultima batalie din cauza unei ploi puternice aparuta brusc si care i-a udat pulberea folosita la tunuri inainte sa o poata proteja cumva, astfel ca tunurile au devenit inutilizabile.
Na ca m-am scapat cu istoria si am scris o gramada hehe
Nu-mi dai nici o dubla masura.Orasele Moldovei,insemanand asezarile civile din jurul fortaretelor, au fost la fel de ocupate si arse de turci in 1476 ca cele ale Tarii Romanesti in 1595.CETATILE Moldovei nu au fost ocupate.E o mica mare diferenta.Iar cetatile Moldovei nu au servit ca puncte de refugiu pt. populatie,care era demult in munti,ci ca magneti pt. turci.Scopul lor nu era sa-i plictiseasca pe turci,cum erau fortaretele vestice,ci doar sa ofere un ajutor suplimentar pt. ca armata sa manevreze in spatele turcilor,polonezilor etc…
De ce Moldova avea cetati,iar Tara Romaneasca nu, e alt subiect.Cauza principala e ca Stefan cel Mare a avut 20 de ani de pregatire si bani sa le faca.Mihai Viteazul nu avut nici 2 ani,iar banii nu-l inghesuiau.
Nu stiu de ce simti nevoia sa spui ca nu aveam o politica externa in epoca fanariota.Nu am negat acest lucru.Relatia complexa inseamna mai mut decat acest lucru.Se refera la statutul tarilor romane in raport conceptele islamice de raportare la ghiauri.
Iar tarile romane aveau politica interna,spre deosebire de teritoriile ocupate,care nu aveau nici atat.
Nu are treaba cand e facuta gherila.Principiile conteaza.Pana acum nu ai venit cu vreun argument care sa-ti sustina afirmatiile.
Ideea de a lupta pt. sustinerea din partea populatiei in COIN e ceva ce apare dupa al doilea razboi mondial.Unii,cum sunt rusii,nu au aceasta practica.Si bine fac.E risipa de resurse,timp si nu ofera succes sigur.
Campaniile anti-gherila ”pe stil vechi” se faceau in stilul englez din razboiul anglo-bur,american in Vestul Salbatic sau precum stramosii romani in Iberia si Iudeea.
Oferi populatiei un morcov si un ciomag.Nu doar un morcov.
@mihais
Orasul si cetatea sa sunt la pachet.
Turcii au intrat in Bucuresti, Targoviste si alte orase, au construit fortificatii care sa le mentina controlul, au inceput sa trimita subasi in satele din jur. Deci expeditia de pedeapsa se transforma incet dar sigur in ocupatie de lunga durata. In ciuda bataliei de la Calugareni.
Dubla masura in prezentarea faptelor istorice e evidenta, pentru ca in cazul lui Stefan faptul ca turcii nu au reusit sa ocupe orasele (da, pentru ca cetatile lor au rezistat) e prezentata drept o mare victorie. Deci odata orasele conteaza si faptul ca nu sunt ocupate de turci e o mare realizare, un secol mai tarziu turcii le ocupa dar accentul se pune strict pe batalia de la Calugareni. Care in fapt a precedat si nu a impiedicat intrarea turcilor in orase. Asta e dubla masura.
Orasul si cetatea nu sunt categoric la pachet.Ai vazut pe viu cetatea Sucevii?E de aici pana colea.Castelul Bran e o nimica toata.Noi nu avem orase fortificate,cum era Cartagina,Constantinopole ori Samarkand.
Nu e nici o dubla masura,pt. ca asezarile civile din afara fortificatiilor au fost arse si pradate non-stop.Inclusiv in expeditiile noastre la sud de Dunare.
Simpla ocupare de catre turci a oraselor si fortificarea lor nu inseamna nimic,pt. ca centrul de greutate era armata.Turcii au avut o singura ocazie sa o distruga,dar de care nu au putut profita.Pt. ca de fapt initiativa o aveam noi.
Cu Sigismund sau fara el,turcii pierdeau.Ei de fapt nu aveau decat controlul unor case mai mult sau mai putin parasite.Nu aveau ce era cu adevarat important:sustinere logistica si cercetare.
Treaba s-a vazut cand turcii s-au apropiat de Mihai Viteazul.Armata turca ”victorioasa” nu a putut sa atace o armata ”invinsa”.
Iar orasele fortificate au fost lasate de Sinan la sacrificiu,taman in ideea ca noi am fi interesati de ele in urmarire.Motiv pt. care turcii din ele s-au predat repejor.Iar Sinan a capatat un Giurgiu.
@mihais
Cand cineva spune ca a fost cucerit/ocupat un oras doar nu se refera doar la partea “civila” ci in intregime, “la pachet”. Inclusiv cu cetatea lui, daca exista.
Deci repet, pe vremea lui Mihai orasele au fost ocupate dupa batalia de la Calugareni, considerata o victorie. Pe vremea lui Stefan cetatile Sucevei, Neamtului si Hotinului au rezistat asediilor de dupa batalia de la Valea Alba, considerata o infrangere.
In primul caz atentia unora se concentreaza exclusiv pe victoria de la Calugareni si ocuparea oraselor e trecuta cu vederea ca neimportanta, in timp ce in al doilea caz faptul ca turcii nu au ocupat nici o cetate e scos in evidenta pentru a contrabalansa intr-un fel infrangerea de la Valea Alba.
Deci in interpretarea unora importanta oraselor si analiza campaniilor pare a varia in functie de nevoia de a sadi sentimente patriotice. Asta e dubla masura la care ma refeream.
Cat despre Sigismund, contributia lui nu e deloc de neglijat pentru ca el a venit cu 35.000 de soldati (deci a dublat efectivele lui Mihai) si, cel mai important, cu 60 si ceva de tunuri. Iar Stefan Razvan a venit din Moldova cu 20 si ceva de tunuri. Cu peste 80 de tunuri normal ca au putut recuceri orasele/cetatile aflate in mainile turcilor si i-au impins peste Dunare. Fara acestea Mihai nu ar fi putut face nimic, asa cum nu a putut cuceri nici cetatea Giurgiului in 1594 pentru ca nu a putut-o asedia.
@Margelatu
Pe scurt, obiectivul turcilor, si in campania contra lui Mihai si in cea contra lui Stefan daca e sa ne referim la astea doua acum, a fost de a cuceri Tarile Romane si de a le transforma in pasalac. Obiectivele lui Stefan si Mihai au fost de a evita asta si de a-i respinge pe turci, pastrand controlul tarii.
La final, cand s-a tras linia, ai nostri au fost invingatori.
Putem discuta si de batalii la modul punctual, doctrine, organizare, tactici, strategii, dar dupa cum am spus obiectivul de la final a fost atins de noi nu de turci
Margelatu,ideea ta ca orasul=fortareata e falsa.Vrei dovada,e simplu.Turcii nu doar nu au cucerit,dar nici macar nu au incercat sa atace tabara fortificata a lui Mihai de langa Rucar.
Nu am zis ca armata ardeleana a frecat menta,ci ca turcii se retrageau oricum.Au stat si s-au uitat o luna la armata lui Mihai,timp in care logistica lor o lua la vale.Din populatia de o aprox juma de milion a Tarii Romanesti,turcii au reusit sa controleze 2-3%,maxim.Ei aveau de ales intre a ramane pe pozitii si a crapa de boli si foame,sau a-si salva armata prin retragere.Aparitia ardelenilor e de fapt diferenta intre o infrangere pt. turci si un dezastru.Pt. ca nici retragerea nu i-a putut salva de la pierderea unei mari parti din armata.
Daca vrei sa critic greselile numeroase din perioada medievala in general si ale lui Mihai Viteazul in particular,cred ca pot sa o fac mai mult decat altii.Dar nu prin false echivalente.Si nu prin ignorarea faptelor.
Critica constructiva e una.Propaganda stupida in stil Boia e o categorie aparte.
@mihais
Nu stiu la ce idee “oras=fortareata” te referi.
@Radu
Obiectivul turcilor a fost de a-l detrona pe Mihai si a-si reinstaura protectoratul asupra Valahiei. Nu au reusit anul acela insa pana la urma au reusit. Asa cum Mihai fusese numit de ei, domnii care i-au urmat au fost numiti tot de Poarta. Mihai nu a reusit sa schimbe esenta relatiilor principatului cu Poarta.
uite ce zic turcii de calugareni http://www.george-damian.ro/batalia-de-la-calugareni-vazuta-de-turci-4008.html
” De aceea, afurisiţii ghiauri, trăgînd foarte mult cu puştile, avangarda oştii islamice s-a îngrămădit spre spate. Astfel, ea a trecut prin foarte multe greutăţi şi necazuri, şi în cele din urmă s-a împrăştiat. Lângă serdarul Sinan-paşa au rămas foarte puţini oameni. Sangeacdarul oştii islamice a trecut în rândul martirilor, iar un altul a fost rănit, dar, cu toate acestea, steagul a fost salvat cu mii de greutăţi. ”
“De la amiază şi până la chindie s-a dat o mare luptă. Mulţi dintre ei au trecut în rândurile gaziilor şi martirilor. De asemenea şi de la ghiauri au murit mulţi şi s-au dus în iad. Şi luându-se de la ghiauri 12 tunuri, s-a obţinut victoria şi duşmanul a fost respins.””
adica britishii inca invata in institutiile militare ca ei la iutlanda au obtinut o victorie tactica desi au fost tocati maruntel de nemti si noi n-avem dreptul sa socotim Calugareni o victorie, cand cronicarii turci cu guritele lor descriu cu amanunte ca turcii se retrageau in debandada?
ti-ai gasit si tu sa tii cu ursul
ps: asta si apropo ca armata lui Mihai Viteazul era formata doar din tarani, n-avea pusti samd
@Margelatu
@Flogger- un calambur nereusit nu tine loc de argumente. Ioan Aurel Pop e un istoric de calibru, repet.
poate nu-ti place ca e nationalist si nu si-a tatuat pe creier “made in usa/uk/france/russia”, ca altii, ca deh, papica e mai ieftina la stapan pe prafu’ asta?
xv-
Argumentele mele ar fi fost, deși nu le-am menționat – corect, legate de stupiditatea cu care susține că istoria lui/a lor (institutul lu pește de pe lângă academia Română), ca știință, este una pur POZITIVISTĂ. Izvoarele au statut de fapt, susțin domniile lor, ceea ce e parțial corect, iar INTERPRETAREA lor – evident obiectivă… tra-la-la. Pe tema asta am avut, pe rând, discuții, dezbateri, luări de poziții și argumentare logică și, în fine, ceartă, desigur academică.
Cred că nu e cazul să explic de ce consider că știința istoriei, istoria scrisă de Pârvan, Iorga (ca să uzez personagiile tale), NU POATE FI POZITIVISTĂ, fiind, eminamente, o ȘTIINȚĂ UMANISTĂ.
Așadar, hai să nu îmi plasezi argumente în discurs – anume că mă iau de naționalismul lui palid ca varul. Nu mă pune să informez (nu aș face-o complet, orișicum), că informațiile sunt munca mea și despre cuibul dânsului am…
Deci, să zicem doar că nu îmi place persoana din motive neesențiale discuției, însă afirmațiile mele le susțin, anume că nu e niciun istoric de calibru, ci, dacă musai vrei să fie de calibru, e ISTERIC de calibru, exact așa cum am scris mai sus.
Presupun că faza cu papica nu se referă la mine și nu dezbatem mai departe ideea.
Flogger- istoria in sine nu e o stiinta. fiecare regim o schimba, fiecare tara o interpreteaza cum vrea. homer, caruia ii sunt atribuite o gramada de texte si care in fond aduna barfe, e pe post de teorema lui pitagora din geometrie.
apoi, cei care guverneaza stiu f bine sa minta. damnatio memoriae exista de pe vremea egiptenilor si intre timp metodele de falsificare au fost perfectionate gratie vaticanului, doar ei au inventat propaganda.
deci in punctul asta suntem pe aceeasi lungime de unda, cu mentiunea ca regula se aplica tuturor istoricilor.
insa in aceasta breasla exista unii care cauta adevarul si altii care mint cu nerusinare. boia e a doua speta, Ioan Aurel Pop e din prima.
n-ai cum sa ma convingi de contrariul si le cunosc situatia destul de bine.
nationalismul lui Ioan Aurel Pop nu e palid ca varul. ai tu ceva personal cu el.
nu m-am referit la tine cu papica, ci la boia si restu istoricilor tradatori de neam.
ps: sper ca-ti dai seama ca placa asta cu “crede-ma pt ca am eu niste informatii, dar n-am cum sa le dau etc” e cam fumata.
xv-
Fair enough, cum zic rușii… Nefiind dispus să divulg mai mult, trebuie să accept replica cu placa fumată. Știu, stimate domn, că nu te refereai la mine cu păpica, replica era pt alții, știu dânșii cine ar fi.
Repet, scopul nu era să țin partea lui Boia, de care mă leagă nimic, însă nu prea îmi plac excagerările și nici că Pop să fie pus alături de Iorga!
!O mai zic, NU au ce căuta în aceeași frază, paragraf!
Restul e poveste.
pe tema Ioan Aurel Pop ramanem la opinii diferite :).
N-am nimic împotrivă ș-o lăsăm așa, să macereze.
Victore,mi-a placut mult ce ai scris.Totusi national-comunismul nu a parut chiar asa din neant,eu cred ca are el niste precedente.Si cum se impaca acest aspect cu faptul ca si tovarasii supremi cantau”Internationala”?
De ce academicianul Florin Constantiniu de ce a simtit nevoia sa scrie”O istorie sincera a poporului roman”?.Inseamna ca…Un posibil raspuns ofera si dansul.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Constantiniu
Florin Constantiniu e cu totul alta mancare de peste decat djuvara si boia. exista o mare diferenta intre a spune adevaruri dureroase cu scopul ca tinerii sa invete din trecut (cum a facut Constantiniu) si a denigra in corpore istoria unui neam (cum face boia) cu scopul de a planta in mintile celor mai creduli ideea ca suntem un neam de idioti necivilizati.
Constantiniu sustine urmarea Interesului National, in vreme ce boia si djuvara sustin sa ne pierdem identitatea si sa devenim “europeni”.
Constantiniu a fost un mare patriot si un om integru, spre deosebire de boia sau alti “istorici” care pana in 89 erau cei mai fanatici aparatori ai comunismului, iar acum ne dau lectii de democratie.
cam asa gandea Florin Constantiniu:
“…Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. […]
Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. […]
Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este statul naţional.[…]
O necesitate istorică – naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional – s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.”
asa, ca tot e ziua europei, pt cei tatuati “made in ue” pe bila care le tine loc de creier
http://www.youtube.com/watch?v=ruGHJaEClLE&feature=kp
daca va place m. viteazu si cartile istorice va recomand sa cititi :
autor : ioan dan
-Curierul secret, Editura Eminescu, București, 1974
-Cavalerii, Editura Eminescu, București, 1975
-Taina cavalerilor, Editura Eminescu, București, 1976
sint superbe , eu acum le citesc le-am gasit pe okazii 🙂
Treaba romantata, sau istorie?
http://clublectura.ro/citeste.php?carte=Cavalerii
istorie romantata. ca multe chestii nu pot fi zise pe bune, in clar
o doamne 🙂
un fel de les pardaillan 🙂 ca si cartile lui zevaco acu 30 de ani, erau si astea greu de lasat din mana, si la fel de multa “istorie” in ele
mihais+Radu= “Romania strong” crew, hehe