Aviaţie

Bulgaristanul a semnat pentru piese de schimb la Spartane

C-27 Spartan Bulgaria

Sursa: Milavia

Alenia Aeronautica SpA si Ministerul Bulgaristanez al Apararii, au semnat un contract cadru pentur funrizarea de capace cu filet si borcane de opt sute de grame, italiene pentru partea de suport a avioanelor tactice C-27J Spartan operate de Fortele Aeriene Bulgaristaneze. Stiti, avioanele alea care zboara pe otet, nu pe alti combustibili poluanti…

Sursa: Defesaglobal

Bre, munitia de la airsoft doare la impact?

Azi noapte am visat ca mi-am cumparat o FAMAS de airsoft. Iar acum, cand de aproape doua ore se invart astia cu tobele si bat in fata blocului pana iese careva sa arunce cu bani, dupa care pleaca la urmatorul bloc unde la fel bat pana iese careva sa arunce cu bani, dupa care pleaca la…

Ca imi vine sa confund pe cei imbracati in blanurile de urs. 🙂

 

19 Comments

  • Radeti voi de ei dar castravetii au avut un imperiu in evul mediu cand au reusit sa controleze cam 3/4 din Balcani inclusiv teritorii la nord de Dunare.

      • Hai să aduc și eu în discuție câteva aspecte: cele două imperii bulgare, cât și bulgarii de fapt, își iau denumirea de la un neam turcic cu care de fapt nu prea au treabă din punct de vedere etnic. Cum nu prea au treabă macedonenii de azi, cu neamul grec din antichitate. Bulgarii de azi n-au legături decât poate vagi genetice, lingvistice sau culturale cu acei turci.

        Primul imperiu bulgar a fost condus tocmai de acel neam turcic menționat mai sus. Nu se numea degeaba Hanatul Bulgar. Al doilea imperiu bulgar a fost întemeiat de dinastia Asenilor. Nu se știe dacă Asenii erau „bulgari” (castraveți), dacă era „valahi” cum sunt ei numiți în multe surse sau dacă erau cumani, adică alt neam turcic. Istoricii bulgari, în schimb, ne înavață cu certitudine că, vezi Doamne, apelativul de valahi era unul general care se putea referi și la bulgari în acea perioadă. Sigur că da. Nu-i plauzibil decât dacă la sud de Dunăre românii erau mult mai numeroși decât „bulgarii”, caz în care acel imperiu nu prea le-ar aparține decât prin asocierea de nume.

        Deci hai să nu ne grăbim să-i numim pe castraveții de azi întemeietori de imperii.

      • Nu mai erau majoritari de ceva vreme pe acolo pentru ca daca ar fi fost i-ar fi asimilat ei pe slavi si nu invers. O parte din ei trecusera deja la fratii lor de la nord de Dunare, altii s-au tras spre sudul Balcanilor iar o alta parte au fost asimilati de masa numeroasa a slavilor.Si…va place sau nu castravetii de azi sunt urmasii atat ai slavilor cat si ai respectivilor bulgari care sunt inca de origine incerta ( dupa unii ar fi de origine iraniana si nu turco-mongola).

        • Si Asenii (la bulgari) sunt Asanestii la noi ca doar ne place sa ii consideram de origine romana (oricum sunt convins ca erau de origine romana pentru ca sunt documente care pomenesc originea lor valaha). Deja divagam insa faptul istoric ramane, imperiile au fost bulgare desi al doilea a avut pentru scurta vreme si o componenta romaneasca.

            • Bre, ma bag si eu.. Romanii nu mai au incredere in bulgari. Degeaba suntem aliati. Degeaba.

              Apropos, nu este vorba de Flamanda. Nu s-a lasat cu resentimente. In Calarasi, aveam destui turtucaieni si ne-am inteles bine. De exemplu. Oricum, ar fi naspa sa ii uram pe bulgari pentru Flamanda, atata timp cat nu suntem in stare sa dam de pamant cu istoria reala si cu comenduitorii implicati.

              Dar, sa revenim. Romanii nu mai au incredere in bulgari, dar nu din cauza prostiei umane-militare-romanesti de la Flamanda.

              • Resboiule le confunzi . Este vorba de Turtucaia nu de Flamanda. Flamanda a fost o opeatiune conceputa si partial executata (incepuse promitator) pentru a se recupera ce s-a pierdut la Turtucaia. Daca operatiunea reusea corpul de armata al lui Tosev devenea istorie si probabil Mackensen nu mai vizita gara Focsani.
                Cat despre bulgari..nici eu nu am incredere in ei atat ca uneori exageram cu bascalia. Apropo ca tot ai pomenit de 1914, atunci armata bulgara era mult mai bine echipata decat oastea noastra, erau la un nivel pe care noi l-am atins in chinuri in 1917 iar denumirea de “Prusia Balcanilor” nu era exagerata .
                Nu vreau sa se inteleaga ca sunt vre-un fan de-al lor ..pentru ca si ei ne iubesc tot atat de mult ca si noi pe ei.

                • Nu le confund. Dimpotriva, recunosc ca nu stiam de lupta de la Turtucaia. Ma referea la faptul ca in Calarasi turtucaienii erau considerati bulgari, dar nu am cunostinta de resentimente.

                  M-ai facut curios si, cum ma bucur de trezitul cu noaptea in cap, am deschis o carte pe care din pacate o citesc pe sarite, din lipsa timpului.

                  Escadrila de Nistru, de Virgil Alexandru Dragalina, Editura Militara, 2011. Dragalina.

                  Am cautat ceva despre Turtucaia, dar in dimineata asta m-am oprit la un capitol scurt, cu o intamplare un pic de dinaintea inceperii razboiului: Justitie cu bata.

                  “In primavara anului 1916, intreaga noastra marina, cu efectivele de razboi, se afla concentrata pe portiunea Oltenita-Turtucaia, declarata “zona de razboi”. Escadra monitoarelor si cu tot felul de nave mai mici, baterii instalate la Oltenita, prin padurile de salcii, mine gata de facut baraje si prin ostroave trupe de marina, in special rezervisti, totul intr-o perfecta dezordine, fara un comandament unic, fara sa se stie precis ce trebuia sa faca fiecare.

                  Din aceasta cauza, la Galati era o penurie totala de ofiteri (si tineri, si batrani). Cat ii priveste pe cei batrani, nu numai cei cu grade multe, dar si cei imbatraniti in grade mici (slava Domnului!), erau pe toate cararile si in toate carciumile. Numai ca erau nefolositori.

                  Iata de ce eu, desi adjutant al amiralului, eram pus sa umplu toate goluile. Si astfel am fost numit comisar regal pe langa Consiliul de Razboi al Marinei.”

                  Asa, ca introducere. Dar, sa vedeti in continuare, ceva mai departe:

                  “Dar a aparut pe rol un caz neobisnuit: 42 de marinari, grade inferioare, dezertasera din aceeasi unitate aflata in ostrovul Hinogu, ce facea parte din “zona de razboi”. Toti acesti ostasi erau oameni in varsta, rezervisti mobilizati, deci tarani si cativa meseriasi, toti cu copii si greutati familiale.

                  Actele lor de dare in judecata fusesera incheiate separat pentru fiecare in parte, cerandu-se pentru dezertarea lor, considerata “in timp de razboi”, pedepse care inglobau cateva sute de ani de puscarie.

                  M-am dus la inchisoarea militara, ca sa interoghez fiecare “criminal” in parte. Am aflat astfel lucruri zguduitoare, fapt care m-a facut sa-l aduc pe medicul legist, pentru ca impreuna sa redactam procesul-verbal.Tatucii marinari dezertaser din cauza tratamentului bestial la care fusesera supusi de catre comandantul batalionului de marina, locotenentul-comandor Hâncu. Pentru orice vine cat de mica sau chiar fara vina, ostasii tarii fusesera crunt batuti cu pumnii, cu palmele si cu bata.

                  Il cunosteam, din nefericire, pe acel Ion Hâncu, o bruta alcoolica si balbaita, inalt si voinic, o matahala cu pumnii ca doua maciuci, cu ochii vesnic injectati si privire de criminal.

                  Eu am incheiat un singur proces-verbal pentru toti acei 42 de inculpati, in care am trecut constatarea mea, anexand declaratia fiecaruia si certificatul medicului legist pentru cei care mai pastrau inca urmele groaznicei barbarii: timpane sparte de la loviturile cu palmele, aplicate intr-adins peste urechi, dinti sariti de la loviturile cu pumnii, contuzii pe corp si pe brate de la loviturile cu bata.

                  In acel proces-verbal am inclus si declaratia ostasilor din care reiesea ca alta camarazi de-ai lor (specificand numele) fusesera internati in spitale, cu fracturi de brate, picioare si coaste.”

                  Ceva mai departe:

                  “In doua randuri, presedintele a vrut sa ma intrerupa, amintindu-mi ca acel pe care il acuz e un ofiter mult mai mare in grad ca mine.”

                  Mai apoi, presedintele a suspendat sedinta…

                  Final: un an mai tarziu, Ion Hâncu a fost avansat in grad.

                  Cartea, v-o recomand. Probabil ca din cand in cand am sa mai prezint cate o secventa, asa, ca asa avem o imagine a realitatii, a incapabilitatii, a hotiei, a “aliatilor” rusi, etc. Si apropos de rusi, mi-a ramas in minte expresia des folosita de soldatii rusi inclusiv fata de ofiterii romani: “niet aliat, prutiector!”, in sensul ca nu ne considerau aliati ci ca ne erau… protectori, chiar si atunci cand jefuiau pe ofiterii romani.

                  Si, la final, sa amintesc o intamplare nicidecum vesela ci… idioata: un soldat rus, dezertor, furase din curtea cuiva un bou si vroia sa il duca la el acasa. La dracu cu razboiul, omul gandea practic!

              • Nu știu de ce românii nu mai au încredere în bulgari, iar unii poate chiar au boală pe ei. Dar nu trebuie să uităm cine a avut planuri de hegemonie în Balcani. Și nici bulgarii nu cred că au uitat care dintre vecinii lor a jucat un rol atât de mare în împiedicarea acelor planuri. Vorbesc de evenimente ce precedă Primul război mondial, evident.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: