Arsenal

Battlefield Mali: The rise of Toyota Horde

Technical1

Stimaţi cititori, azi n-avem Armurerie. Am decis, cu de la mine putere, să-i fac în ciudă imperatorului Iulică şi să-mi fac singur un cadou, că tot împlinesc azi o frumoasă vârstă. Deci astăzi ne vom da cu presupusul asupra stilului de luptă beduin şi asupra stării de fapt din extrem de proaspăta cotonogeală din Mali.

Ce se ştie, practic: 1600 de militari malienezi sau malieni sau cum dracu’ le zice şi-au luat tălpăşiţa, după ce au fost şcoliţi de Beretele Verzi americane în operaţiuni anti-insurgenţă, dublând astfel numărul tuaregilor ce se opun guvernului corupt legitim al Republicii Mali. Au plecat cu tot cu bagaje, în cazul de faţă arme şi ceva camioane donate de binevoitoru’ unchi Hussein, că-i mai la culoarea lor. Se mai ştie că o mare parte din armamentul aflat în depozitele Jamahiriei Arabe şi Libiene a răposatului Mo’amar El Gaddafi şi-au croit drum spre frumoasa zona de nord a Mali-ului şi au alimentat astfel insurgenţa tuaregă. Gama de jucării porneşte de la banalele AKM-uri şi RPG 7 (AG7 pt cei cu grave goluri în cultura generală) şi se termină cu câteva sute de lansatoare de rachete antitanc dirijate de tip Fagot/Konkurs şi lansatoare antiaeriene Strela 2. Astfel, plecând de la experienţa africană, din Somalia şi Ciad, vom încerca să creionăm o strategie de luptă.

În diversele articole din Armureria Resboiu am prezentat o grămadă de trăsnăi nu exagerat de grele, potrivite pentru a fi cărate de către maşini de teren uşoare, cum ar fi Toyota Hilux / Land Cruiser sau Land Rover Defender. Caracteristicile comune ale acestor maşini sunt reprezentate de o capacitate de încărcare de circa 900-1500 kg, o autonomie de 700 km cu un plin de rezervor şi posibilitatea de-a ajunge oriunde. Amprenta logistică, faţă de o maşină blindată (transportor blindat, maşina de luptă a infanteriei, tanc) este mult redusă, consumul de combustibil este mai mic cu 25 până la 65%, sunt foarte uşor de întreţinut, piesele de schimb sunt mult mai ieftine decât cele pt maşini de luptă specializate, iar numărul lor le face foarte uşor de înlocuit prin cumpărare, rechiziţionare sau furt. Folosind o analogie cu armatele contemporane, funcţional şi doctrinal o Toyota Hilux având instalată o rachetă Fagot are acelaşi efect asupra adversarului ca un Humvee cu un TOW pe el sau un VBL francez ce are montată o rachetă Milan.

Urcând o treaptă, un camion normal va duce ştacheta de transport mult mai sus, permiţând instalarea unor sisteme mult mai puternice, pornind de la mitralierele cvadruple de gen ZPU-2/4, cu 2 sau 4 mitraliere de 14,5mm, continuând cu tunuri antiaeriene duble de 23 mm (ZU-23-2), 37 mm (V-11) sau 57 mm (AZP S-60), cu o bătaie împotriva ţintelor terestre de 2-5 km şi o putere de penetrare de 20-100 mm oţel omogen, şi terminând cu celebrele BM-21 Grad, asigurând o mobilitate la fel de bună ca a maşinilor uşoare, în detrimentul vitezei. Oricum, o viteză de 50 km/h a unei formaţiuni insurgente poate fi atinsă cu uşurinţă, spre deosebire de viteza de maxim 30 km/h a unui AMX-10RC pe teren accidentat.

O altă calitate a acestui tip de război  este anonimitatea mijloacelor de transport, sistemul de arme putând fi transferat de pe o maşină/camion pe alta în maxim o oră. Având capacitatea de a folosi orice drum (în timp ce armatele „normale” sunt constrânse să folosească rutele principale de aprovizionare, bătute în cuie – MSR), transportând armele acoperite pe timp de noapte, un camion modificat ca transportor de artilerie nu poate fi deosebit de nici un senzor de unul care cară o marfă legitimă cum ar fi alimente sau materiale de construcţii. Deplasarea în formaţii mici, de 2-4 vehicule, pe rute diferite şi asamblarea unei formaţii de atac de dimensiuni mari în imediata apropiere a ţintei, cu puţin timp înainte de atac va asigura un element surpriză prelungit.

În al treilea rând, acest tip de război necesită o instruire mult mai simplă şi mai rapidă decât armatele-mijloacele de luptă convenţionale, cele mai complicate arme, cum ar fi rachetele antitanc şi MANPAD-urile fiind gândite a fi uşor de utilizat. Având posibilitatea de-a fi folosite şi debarcate de pe maşinile ce le transportă, pot fi folosite ca puncte de apărare fixe la noduri de comunicaţie sau puncte de gâtuire.

Terminând preambulul, să trecem la datele problemei: avem 1600 de oameni, şcoliţi de americani, buni mânuitori de arme. Acestor 1600 de oameni li se adaugă 200-500 de vehicule de diverse tipuri (şi nu vreau să cred că-mi va spune cineva ca nu se găsesc 200 de camioane + jeep-uri în tot Mali-ul), fiecare dotat cu un mitralieră grea / tun automat / lansator rachete / lansator antitanc / MANPAD, pe lângă echipajul de 3-5 oameni, fiecare cu câte un AKM şi/sau RPG7. Vom avea astfel o forţă combinată de infanterie motorizată, artilerie şi apărare antiaeriană cu bătaie scurtă, suficientă împotriva elicopterelor şi a  avioanelor de atac la sol. Din aceşti 1600 de oameni se pot găsi 100 sau 200 mai inteligenţi, capabili să folosească un telefon de satelit, un GPS şi un laptop cu Google Earth ca să planifice o rută de apropiere, câteva căi de atac şi o retragere rapidă, în caz că lucrurile merg prost. Recunoaşterea terenului poate fi făcută cu oameni/maşini neînarmate, neputând fi identificate în traficul civil sau în masa de refugiaţi, iar odată detectate maşinile de luptă de tip NATO, poziţia lor poate fi transmisă prin telefon, celular, radio sau internet, câteva lansatoare de tip Grad putând nivela o arie de 1 km pătrat într-un minut sau două. O combinaţie de MANPAD şi mitraliere grele de tip ZPU sau ZSU poate prezenta o problemă insurmontabilă oricărei forţe de elicoptere.

Studiu de caz

În frumoasa zi de 5 septembrie 1987, o şatră de ciadieni/ciadezi/negri de pe acolo s-au hotărât că le ajung bombele aruncate în capetele proprii şi personale de către aviaţia libiană, pe vremea aia sub conducerea jamahirului Mo’amer el Gaddafi, pofticios la bucata de pămând numită Aozou Strip şi aflată în dispută între nisipoasele ţări ale Libiei şi Ciadului. Ajutaţi de americani, ce au furnizat imagini din satelit, 2000 de ciadieni, cocoţaţi în camionete Toyota, au atacat baza aeriană libiană de la Maaten al-Sarra, aflată la 90 km de graniţa dintre cele două ţări, luând garnizoana libiană prin surprindere, aceasta pierzând 1713 de oameni ucişi, 300 de prizonieri, precum şi distrugerea a tot ce nu se putea căra de către învingători, cum ar fi 26 de avioane (3 MiG23, 1 Mi24, 4 Mirage), 70 de tancuri, numeroase baterii de rachete antiaeriene, 30 de blindate, 8 staţii radar, precum şi distrugerea totală a celor 2 piste ale bazei. Elementul surpriză a fost asigurat de planificarea grijulie, ce a profitat de văile secate din deşert, aşa numitele „wadi”, precum şi de securitatea laxă şi patrulele libiene extrem de neglijente. Retragerea s-a desfăşurat la lumina lunii şi a stelelor, fără lumini, coloana ciadiană ajungând acasă cu doar 65 de morţi şi 112 răniţi.

Revenind în zilele noastre, un laptop cu Google Earth preinstalat poate fi o unealtă foarte puternică în planificarea unor operaţiuni, nivelul de detaliere a terenului asigurat de acesta în orice colţ uitat de Dzeu al lumii depăşing orice imaginaţie. Cunoscând capacităţile trupelor/vehiculelor sale şi primind informaţii în timp real de la informatori, un comandant abil va putea aplica tehnicile de gherilă ca raiduri sau ambuscade cu mult succes.

Comunicaţiile pot fi asigurate prin telefoane de satelit (Inmarsat, Thuraya, Iridium), sisteme radio clasice HF/VHF, telefoane celulare, internet, etc. Luând în considerare relieful destul de plat al Azawad-ului (partea nordică a statului Mali), comunicaţiile de tip LOS (Line Of Sight) vor fi cele mai utilizate, echipamentul pentru ele fiind foarte ieftin. un nivel minim de criptare (disponibil comercial, destul de ieftin) va asigura securitatea convorbirilor.

Acestea fiind spuse, daţi-vă cu părerea, că de-aia e democraţie.

 

22 Comments

  • Nu sunt numai tuaregi, sunt si alte trei organizatii islamiste. Ba chiar acum tuaregii tind sà-si întoarcà vesta.

    Ai adus bine aminte de ciadienii care au lansat moda. De altfel, 2000 din ei fac miscare spre Mali, ca aliati ai francezilor.

    Ràzboiul este un ràzboi de miscare. Cel putin în sudul Maliului, bàieetii rài nu sunt bine vàzuti, deci nu se pot amesteca în populatie. Partial, este valabil si în nord.

    Problema lor va fi mai ales mijloacele aeromobile ale francezilor. Sunt douà Atlantic ATL-2 care fac veghe si acum sosesc (sau au sosit) cel putin 9 Tigre, care sunt altà mâncare de peste decât Gazelle.
    àrà sà mai vorbesc cà trupele franceze sunt obisnuite cu tipul acesta de luptà.
    În primul ràzboi în Irak, divizia Daguet a surprins pe totà lumea (irakieni si americani) cu pàtrunderea rapidà pe aripa stângà cu “tancurile” AMX-10 RC.

  • Bro,e frumos ce ai scris matale.Da’ vezi tu,nu se aplica.Pt. ca inamicul consta de fapt din n-spe factiuni.Din care factiuni trebuie alesi aia nasolii,iar cu restul negociat.Daca nu merge negociat,macar ignorat.Scopul nu e sa faci din Mali(si prin extensie din tot Sahelul) o minunatie de paradis pe pamant.Daca nu era evident pt. oricine ca nu faci din lumea a treia sa aiba macar o umbra de civilizatie,avem A-stanul,Irakul si Pakistanul la indemana.N-ai cu cine.Tot ce poti face e sa aplici stravechea metoda colonialista.Adica sa devii cel mai tare trib.Asta presupune ca spargi capetele care trebuie musai sparte,negociezi cu dusmanul dusmanului . Cand razboaiele bastinase(sau orice alt aspect al vietii,de la comert la cultura) nu te afecteaza,ii lasi in durerea lor.MNLA si tuaregii grosso-modo nu-s dusmanii,sunt doar aliati de nevoie cu AQ et Co.Ei trebuie separati(treaba baietilor de la DGSE si S2 a legiunii) si ajutati sa schimbe macazul.Omuletii din zona iarasi nu au mare amor pt. mujahedini.

    Amu,pt. a sparge trupa hardcore e nevoie fix de abilitatea de a discrimina intre unii si altii.Idiotii de americani nu pot afla daca un camion transporta rachete sau curmale,dar un Habibi prieten(eventual si interesat cu 200 de euroi) o poate face lesne.In Andar,provincia Ghazni,anul trecut,bastinasii au izgonit gasca rivala(in limbajul de lemn anti-Afghanistan Forces) fara nici un sprijin din partea ISAF(ohh,my God,it’s risky) cat si din partea ANA&ANP(o adunatura de onanisti).Intamplator,asta era calea recomandata de baietii isteti care chiar au umblat pe teren inca de acum vreo 7-8 ani(prin umblat pe teren inseamna stat,mancat,dormit,luptat alaturi de afgani;stat si dormit in baza,nestiut de limba etc… nu se pune).
    Morala divagarii este ca avem conditii in Mali de a castiga un razboi repede si curatel.O repetare a campaniei din A-stan din toamna lui 2001 in conditii mult mai favorabile,atat dpdv al inamicului,cat si a terenului,aliatilor(sau potentialilor aliati).

    O sa sari pe mine si o sa zici ca ma sucesc.In Libia actualii adversari au aplicat cu succes reteta ta si au rezistat mult si bine.Razboaiele pot semana,dar nu-i nici unul la fel.In Mali nu avem razboiul civil din Libia.Nu se pune problema ca un trib sa fie atacat de alt trib si sa reziste pana in panzele albe,altfel jart-beregata.In Libia atat baietii buni(inamicii de acum) cat si cei rai(actualii hartaniti in Libia) erau impartiti in n-spe factiuni cu interese diverse,dar erau siliti sa actioneze daca nu unitar,atunci cel putin contra celor din tabara adversa.

    Scenariul tau va deveni valid,dupa moi,doar daca francezii arata o idiotenie iesita din comun si incep sa traga in toata lumea.Atunci de nevoie se vor uni si vor lupta cat or putea.Da’ trag nadejde ca sperantele ce mi le pun in Legiune si La Coloniale nu-s in van.Merde,oamenii au un palmares.

    • Bre, aveau. Da’ uita-te la ce-au facut cand am pus eu studiu’ ala de caz, i-au luat ciadezii prin surprindere si pe ei si apoi i-au presat sa faca pace cu libienii. Faza e ca eu doar am prezentat o cale de actziune, apolitica (generala, ce-as face eu ca sa-i scarman pe francezi). Ce-or sa faca negracii, nu-i treaba mea.

      Anyway, imi pun toata speranta in varu’ Fransoa de la Elize c-o sa bage capu’ in veceu si-o sa scoata niste imbecilitatzi ce-or sa le puna betze mari in roate alora din Legiune. N-am nimic cu oamenii, doar dorintza de-a nu fi acolo.

      • Bre,Hollande e socialist.Mama,fratii si surorile daca ar fi socialisti i-as baga la Auschwitz.Deci nu e nici un fel de ruda cu noi.

        Ce zici matale ar merge daca ai avea cu cine.De acord 200%.E reteta de succes inclusiv la Janjaweed si gastile rivale in Sudan,cand s-au epurat reciproc negracii cu arabii sau negrii arabizati.Da’ astia d’acilea is putini de tot.Daca Legiunea trimite 5-600 de mujahedini la dreapta lui Allah(treaba nu prea grea),se schimba raportul de forte intre gastile locale.

  • “L’armée française passe à la vitesse supérieure et envoie du lourd, du très lourd même. Selon une source militaire haut placée, pas moins de 20 véhicules blindés de combat d’infanterie (VBCI) seront rapidement déployés le théâtre malien. Soit un nombre supérieur à ceux engagés en Afghanistan (13 véhicules au plus fort des engagements). Le VBCI (8X8 de 30 tonnes) est le véhicule blindé le plus moderne de l’armée française, il déplace un groupe de combat (8 fantassins équipés Felin) en toute sécurité derrière un blindage imposant. Sa tourelle de 25 mm (plus mitrailleuse de 7.62) fait mouche à 2500 mètres de jour comme de nuit.

    Autre déploiement prévu: le plus puissant calibre de l’artillerie française va lui aussi rallier le Mali. Une batterie de canons autopropulsés de 155 mm Caesar va partir pour rejoindre Bamako. Très mobile, cette pièce d’artillerie délivre de manière très précise une puissance de feu impressionnante jusqu’à 40 km.

    Ce déploiement de moyens imposants signifie deux chose. D’une part, la résistance des terroristes est sans doute plus forte qu’attendue. Enfin, le message est clair : la France souhaite en découdre rapidement avec les djihadistes.

    Déjà 1500 soldats ont été projetés en seulement 6 jours. Les deux GTIA français devraient ainsi être constitués assez rapidement. Au total la présence devrait atteindre environs 3000 français en comptant les forces spéciales et autres services de renseignement.”

    Blindatele cele mai moderne (VBCI), obuzierele auto-propulsate CAESAR de 155 mm cu bàtaie la 40 km, francezii aruncà mijloace puternice de luptà pentru Africa. Surprinzàtor !

  • La multi ani!
    In Mali pe langa organizatia tuaregilor(MNLA)mai sunt cateva organizatii care s-au luptat si se lupta intre ele sau cu armata guvernamentala, guvern care anul trecut de 1 aprilie a suspendat constitutia.
    Deci ce e acolo este adevarat balamuc, acum francezii si mai nou noi, de partea cui vor/vom ar trebuie sa fie, de partea separatistilor sau a guvernului ?

    • Bre, nu stiu. Da’ poate ma rezolva Iulica de o acreditare, imi iau rucsacu’ in spate si ma duc sa relatez de la fatza locului. Timbuktu, Gao, Atlantykron, tot un drac. :p

      • Bre, in Mali acreditez pe cineva mai subtirel: Mica, de exemplu. Ce, vrei sa ne primeasca aia cu “Bine ati venit, manaca-v-as!”? 🙂

    • Şi aş da o dungă mov aici la Nokia, nu pentru că aş fi eu fan al lor neapărat, ci pentru că pot fi instalate pe ele, de pe site-ul Nokia, hărţile digitale ale cărei ţări vrea muşchii tăi. Şi sunt extrem de precise, believe me. Care merg şi când nu eşti online, nu necesită conexiune. Mult mai precise decat hărţile Gugăl. Google Earth-ul e precis mai ales în zonele arhicunoscute de pe glob, alea care au prezentat inderes d.p.d.v. economic, emoţional sau mai ştiu io ce.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: