Arsenal

Armureria Resboiu: Şobolani

Doamnelor, don’şoarelor şi domnilor, după o lungă absenţă, pt care-mi cer scuze, revenim în depozitu’ de jucărele, tratînd azi cea mai importantă piesă de echipament a infanteristului: mergătorii.

Totu’ a pornit de săptămâna trecută, când am pierdut un pariu, fiind astfel obligat să-mi mişc posterioru’ obez şi dedulcit la plăceri precum hrănitu’ găinilor pe Farmville, uitat la NCIS şi chestii ce nu necesită un consum mare de energie cum ar fi rapeluri şi scufundări (goleşti vesta şi te duci ca toporu’ la fund, umfli vesta şi faci nudism izoprenic la suprafaţă) pe creasta Ceahlăului, traseul ales de colegii de tortură fiind Durău – cabana Fîntînele – cabana Dochia – cascada Duruitoarea – Durău, cale de 20+ km cu o diferenţă de nivel de 1030 m. Aşa ca mi-am săltat rucsacu’ în spate şi m-am cărat să-mi îndeplinesc obligaţiile morale.

În picioare am avut ceea ce un suflet milos a ciordit din magazia armatei maiestaţii sale regina Lizica a Doua, o pereche de totoşi Lowa Desert Elite. Am damblaua de a avea cei mai rezistenţi mergători, rezultat al perioadei 1991-1995, cand nu gaseam decat marfa turcească şi marfa arătoasă de plastic ceda după maxim 2 luni.

Doamnelor şi domnilor, dezvoltaţi special pentru operaţiunea Herrick, bocancii de deşert ai mândrei armate britanice, Lowa Desert Elite! Cunoscători intimi ai pietroasei ţări a Afganistanului, fiind angrenaţi în războaie acolo de pe vremea stăpânirii engleze a Indiei, 1612-1947, primul razboi anglo-afgan având loc în 1839-1842, soldându-se cu aproape 17,000 de victime din partea engleză, singurul supravieţuitor al marşului din Kabul fiind chirurgul expediţiei, William Brydon, englezii şi-au dat seama că echipamentul armatei lor nu este potrivit pentru geografia afgana, aşa că au comandat uneia din cele mai reputate firme de încălţăminte montană şi de alpinism, firma germană Lowa, realizarea unui bocanc uşor, extrem de solid, foarte comod şi rezistent, derivat din gama Trekking/Backpacking a firmei.

Pentru necunoscători, în limbaj specific, “trekking” înseamnă posibilitatea excursiilor de lungă durată pe trasee montane, incluzând aici elemente specifice traseelor uşoare de alpinism (poteci abrupte, traversări înguste, sprijin de stâncă, poduri improvizate din sfoară/cabluri metalice, via feratta), iar “backpacking” semnifică căratul unui rucsac de mari dimensiuni şi destul de greu (20+ kg), încărcat cu tot ce poate fi necesar pentru o plimbare de cel puţin o săptămână, de la şosete curate la chiuveta din bucătărie.

Combinate, aceste cerinţe au fost o talpă rezistentă şi aderentă pe piatră, cu flexiune medie (pentru a proteja piciorul pe teren ca grohotiş, piatră instabilă, etc.) o construcţie solidă şi o căptuşeală extrem de comodă. O înălţime a bocancului de 20 cm (comparată cu cea a bocancilor românesti de 30 cm) asigură un bocanc uşor, cu posibilităţi foarte bune de respiraţie, rezistent şi comod.

Mutându-ne în cu totul alt registru, Bundeswehr-ul a dotat extrem de eficientele unităţi de Gebirgsjäger, sau vânători de munte, cu alt produs al aceleiaşi firme Lowa, anume gheata de munte Combat Boot GTX. GTX vine de la Goretex, o membrana impermeabilă la apă, dar permeabilă la aer, ce lasă corpul să respire, fiind la mare căutare în rândul muntomanilor. Cu posibilitatea de a folosi colţari, precum şi o construcţie extrem de solidă, Lowa Combat Boot GTX se afla în topul preferinţelor soldaţilor din Royal Marines 3 Commando staţionaţi în Norvegia la instrucţie arctică, fiind potriviţi atât pentru marşuri pe gheaţă/zăpadă, căţărare pe gheaţă, dar şi ski de tură.

Pocniţi în trompetă de nepotrivirea echipamentului individual cu topografia locului de ciufulit talibani, armata marelui Licurici a dotat iniţial soldaţii angrenaţi în lupte montane cu ghete civile de tip Raichle 360 sau Asolo Renegade (un amic de pe un forum, care-mi zicea că a purtat, susţinea că ambele modele aveau o etichetă cu “made in Romania”), iar USMC-ul, mai cu moţ, a contractat una din cele mai vechi şi mai prestigioase firme de încălţăminte outdoor/profesională din SUA, Danner, ce şi-a folosit expertiza în domeniul bocancilor montani şi ai celor pentru industria forestieră pentru a crea modelul Rugged All Terain, sau RAT (şobolan). Un bocanc extrem de solid, foarte comod, omologul modelelor Lowa in SUA a fost introdus în dotarea puşcaşilor marini americani cu titlul de test, preconizându-se extinderea la întregul element combatant.

Trei armate diferite, trei strategii diferite, rămâne ca timpul să decida cine are dreptate…

11 Comments

  • Ce vremuri moderne traim!

    Si ce insemna o data sa locuiesti langa unitati militare si cu o sticla de tzuica sa te poti descurca de o pereche de bocanci militari de iarna. Aia butucanosi, de te asteptai ca vara la plaja sa lasi in nisip urma de elefant.

    Goretex? Important era sa incapa piciorul cu o pereche de ciorapi de vara, trei perechi de flausati, si o pereche de din aia din lana, facuti la andrele de bunica sau mama.

    Iar bocancii trebuiau sa reziste la un fotbal pe zapada si gheata, cand circulatia era oprita, cu portile pe trotuare opuse, intre stalp si o casa, iar in diagonala intre Stop si gardul bisericii. Iar mingea era uneori una de baschet, in cazurile bune, sau o din aia de 18, maxim 35 de lei. Inghetate bocna. Portarii purtau manusi de protectie cu degete, ori palmare, cu un deget, tot de la protectia muncii.

  • sa-ncerci meindl, nu mai retin cum ii zice la model, e ceva in finlandeza care inseamna “lupul …”. sau aia clasici suedezi- m nush cat

    • M-78? Am vrut, da’ se dau numa’ pe cartela… si eu nu sunt abonat. Am auzit de Meindl, am tot scotocit pe forumuri si am prins Lowa astia, nu-mi pare rau. Urmatoarea pereche e aia de Combat Boot GTX, ca vreau sa fac revelionu’ la un refugiu in Parang.

      • astia-s suedejii http://www.allmogejakt.se/index.phproute=product/product&product_id=65
        iar la aia de la meindl le spune Meindl Tunturisusi. meindl fac chestii de calitate, sunt si destul de scumpi, dar se pricep oamenii.
        pana sa apara materialele astea sofisticate si talpile care mai de care mai jmechere, poate cei mai buni bocanci de vara erau aia americani de jungla.
        modelele facute pentru armata (nu ma refer la bocanci specializati gen adidas gsg9) sunt in general mai slabi decat varfurile de gama de la firme, pt ca e vorba si de bani, chiar daca armata comanda zeci de mii, deci are reduceri substantiale, nu poate schimba modelul an de an, si mereu apar tehnologii, materiale noi etc. (e si mult marketing si efect placebo in faza cu membranele mega-poroase etc).
        si mai e o chestie. cum in balistica munitia e aproape la fel de importanta ca arma, si la trekking conteaza mult ciorapul. poti sa ai super bocanc, daca ai ciorapi prosti, degeaba. evident ca si-aici s-au bagat militarii si au scos “ciorapi tactici” 😀

  • Nu stiu ce bocanci de trekking poarta militarii americani dar cei de infanterie sunt foarte comozi si durabili. In fiecare misiune peste hotare am purtat bocanci americani de desert. Doua tururi am purtat Altama Desert Tan Boots si in celelalte doua Belleville Desert Boots. Cei din urma mi s-au parut mai buni. Acasa am bocanci nemtesti Haix Airpower GTX de asemenea foarte buni. Nu ai probleme cu frigul, apa, noroiul sau zapada nu te afecteaza. De asemenea datorita sistemului Sun Reflect nici caldura mare nu-ti ridica probleme. Asta vara cu toate codurile galbene, rosii, potocalii nu mi-au transpirat picioarele. Bocanci LOWA, din pacate, nu am avut inca posibilitatea sa-mi cumpar dar am colegi care si-au cumparat si au numai cuvinte de lauda la adresa lor.

  • cei adoptati de marinii americani i-am vazut la lucru la Capu Midia , la exercitiul comun din preajma zilei marinei…. iar ei au spus ca sunt multumiti de ei……

  • Eu tot nu intelesai care bocanci sunt cei mai buni, dar articolul fu foarte folositor, sa mai afle si cetatenii cum se incalta alte armate.
    In armata romana ce bocanci sunt in dotare, ca la ritmul actual de inzestrare nu m-ar mira sa aflu ca isi cumpara fiecare?!

  • Lowa Combat Boot GTX (mai cunoscuţi în lumea capitalului sub titulatura Lowa AB30) sunt excelenţi ca bocanci de 4 anotimpuri, dar nu au nimic de-a face cu schi-ul de tură. Pentru aia se folosesc alte jucării. Nu ştiu ce tip de colţari se mai folosesc în zilele noastre prin armăţile lumii (acum douăj’de ani mă căţăram pe Hornurile Mălăieştilor cu pioletul şi colţarii proprietate, ai vânîtorilor de munte români erau din ăia vintage, un lot primit de la WW2 Gebirgsjäger) dar la civili se folosesc din ăia pur tehnici, care se pun pe plastici. Pe AB30 (cum spui şi tu, merg, şi merg foarte bine, după cum arată talpa) colţari clasici cu curele, pentru bocanci. Util articolul, dar la chestiile tehnice mai cere cate o opinie. În nici un caz schi de tură. Stimă.

    • Corecta observatia. Pentru ski de tura se folosesc clapari de tura (Dynafit- recomandare personala) si de obicei in turele de iarna claparii de plastic se folosesc si la mers.

      • Eu folosesc de ceva ani bocanci de tură Nordica TR 10 pe legături Silvretta 404(Nordica TR 10 pană acum vreun an erau standard la Alpini italieni, acum de când a expirat licenţa la legăturile Dynafit se pare că trupele alpine din ţările serioase se updatează su sistemul cel nou, dar scump…404 este, în ciuda vechimii, considerată o legătură sigură şi fiabilă, chiar dacă unii o consideră cam vintage. Io mă simt bine pe ele şi asta contează. Când o să am 1000 de euro să sparg pe schiuri cu legături sistem Dinafit, o să-mi iau.)
        Se pare că au apărut de vreun an şi bocanci care pot fi folositi pe schiuri de tură. Este vorba de Bates Tora Bora. Uite aici o recenzie misto, inclusiv cu ei puşi pe legături Silvretta 500 şi pe colţari automaţi http://www.airsoftcommunity.it/it/home/86-calzature/783-bates-tora-bora-alpine.
        Ză mazăr and ză fazăr of military mountaineering boots.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: