“Apollo the archer, the lord who strikes from afar,
sends lone warriors clothed in the mist,
or comes on the wind as the night comes down,
beguiles and strikes, unknown but knowing.”
The Odyssey
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, poate nu ar fi trebuit să scriu eu articolul ăsta. Nu sunt un mare pasionat de aviaţie, din contra.
Disputele de genu’ “F16 vs. Gripen” m-au lăsat întotdeauna rece. Dar consider că un avion e asemeni unei păsări, este în menirea lui să zboare, locul lui e în aer. Nu uitat, abandonat pe pământ.
Atunci se transformă într-o carcasă goală, la fel ca un om căruia i-a murit sufletul. Şi asta e dureros.
Abandonate la graniţa dintre judeţele Dolj şi Olt sunt 3 Antonov An-2. Abandonate pe marginea şoselei, de ani de zile. Trei avioane care ar putea să fie recondiţionate, care ar putea să zboare din nou, transportând bolnavi, împrăştiind ierbicide sau insecticide, lansând paraşutisti.
Întotdeauna mi-au plăcut avioanele mici, urâte, făcute parcă să fie neglijate. Fiesler Fi-156 Stork, Westland Lysander, Douglas DC-3/C-47 Skytrain, Antonov An-2, Pilatus PC-6 Porter, C-130 Hercules.
Am crescut citind despre Air America şi operaţiunea “Jungle Jim”, piloţi şi avioane în drum spre locuri uitate de Dumnezeu, ducând sau aducând oameni si lucruri ce nu se aflau acolo, în nopţi fără lună, la metri doar de pământ. Piloţi ce se bazau doar pe instinctele şi cunoştinţele lor, nu pe tehnologie. Avioane simple, solide, lente, capabile să aterizeze oriunde.
Nu stiu dacă România are piloţi capabili să ducă un An-2 “uitat” pe o pistă improvizată din Mali sau Siria ca să aducă o echipă de băieţi veseli ce nu se află, oficial, acolo. Un An-2 nu e la fel de sexy ca un F-16, recunosc, dar poate produce mult mai multe daune prin încărcătura de 2 tone pe care o poate transporta.
Nu are nevoie de piste betonate, nu are nevoie de infrastructură, tot ce-i trebuie e un pilot demn de titlul ăsta şi câteva butoaie de combustibil.
Nu ştiu dacă avioanele astea trei vor mai zbura vreodată. Dar sper să nu rămână nişte cutii goale, fără suflet.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hmgLDqoIsQQ]
– Sweeper –
Felicitari pentru articol, Sweepere, e foarte “touchant”, “touching”… in romana nu gasesc echivalent acum.
Bravo!
Echivalentul în lb. româna este “mișcator” sau “tușant”.
multumesc, aveam un lapsus.
Ironia e faptul ca tocmai izolarea lor le-a mai atenuat contactul cu “orasenii”, altfel erau praf de stele…
Fotografiate de nepoata-mea cand ne intorceam spre Craiova, intr-o seara de august 2010:
http://img713.imageshack.us/img713/3995/u96e.jpg
http://img27.imageshack.us/img27/8412/z38g.jpg
Adevarat, sunt avioane foarte frumoase si elegante Antonov-urile 2…eroi necunoscuti si neapreciati indeajuns.Avioanele utilitare si de transport au castigat razboiaele importante 🙂
Se spune ca functia creeaza organul. Nefiind functie prea mult,organul se atrofiaza,pâna la moarte. Asa e si cu aviatia (militara sau utilitara).
“Nu ştiu dacă avioanele astea trei vor mai zbura vreodată. Dar sper să nu rămână nişte cutii goale, fără suflet.”
suflet mai au, ma indoiesc insa ca aparatura si tot ce se putea lua mai exista.RIP
Bre, io-mi doresc sa le vad din nou zburand. Ca de lucru pentru ele ar fi, macar pentru stropit in agricultura. Sau sa fac un drum ca pasager, Craiova-Bucuresti, cu aceeasi bani pe care-i dau pe tren. 😀