Arsenal

Armureria Resboiu: “Kill a bear”

KaBar pe vestă

KaBar pe vestă

Dragii moşului, în urma concediului de odihnă din frumoasa staţiune Miercurea Ciuc, mi-am dat seama ca eu si antrenorii de fitness de la Brigada 61 VM ce au făcut ceva plimbări prin uscata ţară a Afganistanului avem multe chestii în comun, printre care şi tăioasele. Aşa că nu am fost destul de surprins să văd la şoldul unuia dintre ei (nu dau nume că n-am voie) un Kabar 1211 cu teacă din plastic armat cu fibră de sticlă. Mi-am amintit ca eu nu am mai folosit 1221-ul meu cam de multişor, pentru că la stilul meu de plimbat prin păduri se potriveşte o lamă mai scurtă şi un cuţit mai uşor.

Pentru cine nu ştie, Kabar, sau KA-BAR, cum se numeşte corect firma, a oferit USMC-ului celebrul USMC Mk2 Fighting Knife, introdus în dotare la data de 23 noiembrie 1942, pe post de cuţit de luptă şi utilitar, fiind la fel de potrivit pentru desfacut conserve, cutii de muniţie sau oameni. Cuţitul, denumit în nomenclatorul firmei 1219C2, este un bowie/clip point cu o lungime a lamei de 7 ţoli (178 mm), mâner din discuri de piele suprapuse şi presate, iar teaca este din piele.

KaBar-ul original USMC

KaBar-ul original USMC

Variantele moderne ale cuţitului, cum ar fi 1211 sau 1221 au înlocuit mânerul din piele cu unul din cauciuc termoplastic iar teaca cu una multi-mount din plastic dur. Oţelul lamei este un 1095 carbon, îmbunătăţit cu crom şi vanadiu, oferind astfel o rezistenţă mărită la coroziune. Unele modele (cum ar fi 1221) au piesa de fixare a mânerului alungită sub forma de lacrimă şi găurită, oferind astfel posibilitatea instalării unui şnur de siguranţă.

KA-BAR 1211

KA-BAR 1211

Ka-Bar 1221 cu teacă

Ka-Bar 1221 cu teacă

Teaca extrem de solidă oferă 2 sisteme de retenţie a cuţitului, brida ce blochează mânerul şi doi “umeri” din plastic plus o protuberanţă centrală ce vor bloca garda lamei,  aceştia din urmă asigurând o fricţiune suficientă pentru a ţine cuţitul în condiţii de siguranţă.

Teacă KaBar

Teacă KaBar

Cu câteva minime modificări (anume două-trei bride fixate în fantele de pe teacă şi o bucăţică de paracord introdusă în găurile de jos), cuţitul se poate purta extrem de lejer la şold, pus orizontal la spate, pe centură (aşa numita “scout configuration”), fixat pe gambă sau instalat cu susul în jos pe vesta antiglonţ/tactică, oferind o unealtă extrem de solidă (lama are o grosime de aproape 4 mm) şi extrem de eficientă, potrivită pentru arsenalul oricărui infanterist ce ţine la numele său.

– Sweeper –

7 Comments

  • mijto jucărie…
    am avut si io vo trii…doo au ajuns pe la prieteni, cado, așa ca am rămas mîndrul apropritar a una bucată custură KABAR…a desfăcut di tăti, de la converse de vită în suc propriu, la ditamai porcii… 🙂 🙂 🙂
    și încă taie bine…

  • Simpatică lamă. Eu sunt satisfăcut de Glock Feldmesser 78 austriac. Taie brici, rezistent şi echilibrat perfect la mânuit sau aruncat (de la 10 m ţintesc ce trebuie). Am menţionat cât de rezistent e?
    Oricum, tare utile brelocurile acestea.

  • Fain cutit intr-adevar. Cred ca dintre toate armele, astea “albe” imi plac cel mai mult (inclusiv alea “istorice” gen sabii, pumnale, spade, halebarde), asa ca ma bucur de articol Sweeper.
    Dar dintre cutite as avea alte preferinte, Extrema Ratio Fulcrum S sau Col Moschin, ori Falkniven A 1. Oricum sunt cam prea scumpe (prea scumpe pentru ce sunt de fapt, dar de, brandu, desi se lauda cu nu stiu ce oteluri speciale).
    Si Glock-urile sunt faine si rezistente (si ieftine comparativ cu astea de mai sus).

    @ Flogger, esti chiar meserias daca nimeresti la 10 m (adica daca il infingi cum trebuie), in tineretile mele (ma rog, vorba vine, sunt inca tanar hehe, doar ca nu prea am mai practicat demultisor asemenea “sport”) rar reuseam asemenea performante (nici nu am incercat prea mult la distante asa de mari), cu 2-3 rotiri ale cutitului si alte alea. In 4-5 metri mergea struna insa, cu aproape orice “brisca” (de la un briceag mai mare si solid la baioneta). Stiu ca Glock-ul e insa un cutit foarte rezistent la “bubuiala” si foarte bine echilibrat (desi unii spun ca are lama prea ingusta pentru grosimea ei)

    Pentru “viata la padure” (mai ales ca militar) e foarte bine sa ai un cutit rezistent (si suficient de solid), usor de ascutit chiar si cu o piatra, si care sa poate fi folosit la mai multe chestii (putin probabil ca va fi folosit in lupta, desi cine stie, mai degraba la taiat ceva materiale sau lucruri, chiar sapat un pic poate, asta daca nu vrei sa intinzi si pateu pe paine cu el haha).
    Cam toate astea pomenite mai sus sunt cam la fel de bune, probabil mai putin Extrema Ratio Fulcrum care are un varf mai deosebit si care merge mai greu la anumite lucruri, gen jupuit ceva (dar are alte avantaje, la impuns prin diferite chestii, are un varf mai rezistent).

  • e un clasic, a fost bun la vremea lui, dar de-atunci au aparut alte cutite mult peste (sissipukko m 95 de exemplu).
    cand a fost el conceput americanii nu erau instruiti in arte martiale filipineze (alea cu arme albe- kali). abia mai tarziu au pateuns un us special force.

    teci moderne, cutite pe vesta… astea-s pt metrosexuali :D.
    old school, tata. teaca din piele, la sold.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: