US_M18a1_claymore_mine

Claymore, cablu si detonator

Doamnelor, don’şoarelor şi domnilor, azi vom face o incursiune în istoria Armureriei şi vom discuta despre unul dintre primele subiecte abordate, anume fursecurile direcţionale. Am prezentat atunci MRUD-ul iugoslav, azi vom vorbi despre scula care a pornit toată nebunia asta, anume americana M18A1 Claymore.

O piesă de echipament ce eu personal o consider de nelipsit din rucsacul oricărui soldat cu minţile la purtător, deci din arsenalul oricărei armate cu scaun la cap, mina de tip Claymore şi copiile sale cu licenţă sau fără, ca modelul sovietic MON-50 sau iugoslava mai sus pomenită, fursecul meu preferat, MRUD, aduc o putere individuală de foc, un nivel de siguranţă şi o versatilitate în utilizare ce surclasează categoric orice dezavantaj legat de greutate (1,5 kg) sau preţ (119$ în 1993).

Născută din necesitatea de a opri atacurile de tip „human wave” ale infanteriei chineze din războiul din Koreea, având la bază cercetările germane din cea de-a doua cotonogeală mondială (efectul pe care se bazează, Misznay-Schardin, fiind numit după numele cercetătorilor ce l-au descoperit, în mod independent, ungurul József Misznay şi germanul Dr. Hubert Schardin), mina Claymore a fost gândită ca un uriaş cartuş cu alice, menită a oferi în sistem în principal defensiv, folositor infanteriei.

Tot Claymore

Având o forma rectangular convexă, dimensiunile de 216x38x124 mm şi greutatea de 1,5 kg, mina Claymore încorporează în carcasa din plastic de culoare verzuie (versiunile inerte de antrenament sunt de culoare albastră) o cantitate de 680 grame de exploziv plastic C4 şi 700 de bile din oţel moale cu diametrul de 3,2 mm. La detonare, acestea sunt propulsate cu o viteză de 1,200 metri pe secundă, oferind o energie cinetică de aproximativ 80 de Jouli la impactul cu ţinta. Bilele din oţel moale sunt deformate în momentul exploziei, căpătând aspectul gloanţelor de calibrul .22 LR (5,6 Geco), fiind astfel stabilizate în zbor, fiind împrăştiate într-un unghi de 60º, acoperind o zonă letală de până la 250 m. Zona efectivă de lovire este la distanţa de 50 metri, unde se acoperă un şablon cu înălţimea de 1,8 metri şi lăţimea de 50 metri, asigurându-se un echilibru optim între letalitatea fragmentelor şi saturaţia zonei, probabilitatea de lovire a unei ţinte de dimensiuni umane în poziţia culcat fiind de 30%.

Claymore explosion pattern

Matricea Exploziei unei mine Claymore

Mina este transportată într-o bandulieră, alături de sistemul electric de detonare, compus dintr-o capsă pirotehnică electrică, ataşată de 30 metri de cablu şi un declanşator M57. Declanşatorul este de tip inductor, transmiţând un impuls electric de cel puţin 2 V, suficient pentru a detona mina. Ca metode alternative de detonare, sistemul permite ataşarea unor sisteme improvizate electrice şi ne-electrice, dar acestea sunt foarte rar folosite în comparaţie cu detonarea controlată manual.

Claymoremine

Componenta pachetului Claymore

Din cauza caracterului discriminatoriu al folosirii, minele de tip Claymore sunt permise de protocolul de la Ottawa, din 1996, fiind considerate arme controlate şi nu mine antipersonal „clasice”.  Cu toate că modelele ca MRUD pot folosi orice sistem de declanşare de tip capcană ce foloseşte filetul iugoslav de tip M10x1 (modelele ruseşti MON-50 şi MON-90 fiind capabile de a folosi declanşatoarele de tip MUV sau MVE-72), acestea sunt introduse în categoria mai sus amintită, folosirea lor fiind permisă fără restricţii.

Surse:

FAS.org

Canadian Forces Landmines Database

ORDATA

– Sweeper –