Arsenal

Armureria Resboiu: eşapamente

vks1

Stimaţi cititori, ca să-i facem în ciudă maharajahului Iulică, ce şi-a permis să-şi bage nasu’ în parohia mea (lăsaţi mieluţele să vină la mine!) şi a sugerat că ar trebui să bârfim despre diverse grenade din primu’ măcel mondial, astăzi ne vom întoarce în bucătăria bunului meu prieten Serghei Dotsenko din Surgut, okrugu’ autonom Khanti-Mansi din Siberia centrală şi vom discuta despre o fierătanie destul de nou apărută, ţeava de eşapament VSK.

După dizolvarea Uniunii Sovietice şi spargerea KGB-ului în diverse servicii, confruntat cu diverse atacuri teroriste, cecene sau nu, FSB-ul a formulat o cerere pentru o armă de calibru mare, capabila de a neutraliza un terorist baricadat după o maşină sau purtând o vestă antiglonţ de la 600 m pe tăcute. Precedentele arme din dotare, VSK-94 şi VSS Vintorez, având calibrul 9x39mm erau capabile de o bătaie maximă de 300-400 m şi nu puteau perfora o vestă antiglonţ la o distanţă mai mare de 200 m, considerată insuficientă  în 2002, când specialiştii FSB-ului au formulat cererea de mai sus.

Înaintat celor de la TSKIB SOO din Tula, programul, codificat “Vikhlop”, adica eşapament, a început, după cum dictează logica rusă, cu muniţia. Fără să reinventeze apa calda, cum se întâmple prin alte părţi, aceasta a fost realizată prin scurtarea la 54 mm a unui cartuş calibrul .338 Lapua Magnum şi “gâtuit” la 12,7 mm. Cele trei tipuri de gloanţe proiectate pentru acest tip de muniţie sunt PT, un glonţ clasic cu miez de plumb şi oţel, învelit în cupru, PT2, glonţ monometal, strunjit direct din bronz şi VPS, glonţ perforant cu miez de oţel/wolfram expus la “nas”. Viteza proiectilelor este de aproximativ 295 m/s, iar greutatea acestora este de 48  g pt PT, 59 g pt PT2 şi 76 g pt perforantul VPS.

VKS_sniper_rifle_3

Dupa realizarea muniţiei, arma a apărut în 2005, cunoscută sub numele de VKS – “Vintovka Krupnokalibernaya Specialnaya”, producând o foarte bună impresie, ceea ce a sporit comenzile din partea forţelor de ordine, ajungând în dotarea forţelor regionale de tip OMON, SOBR sau OMSN.

Dihania este o puşcă cu acţionare manuală, cu închizător în sistem bulpup. Corpul este realizat din oţel ştanţat şi acoperit cu polimer. Închizătorul este de tip straight pull, rotativ şi se fixează direct în extensia ţevii. Alimentarea se face dintr-un încărcător din plastic cu capacitatea de 5 cartuşe. Puşca este furnizată cu un amortizor de mari dimensiuni, realizat din oţel şi are un bipod încorporat, pentru o poziţionare stabilă. Poate trage fără amortizor, fapt nerecomandat în manualul de utilizare.

vks2

Sistemul de vizare este compus dintr-o şină Picatinny ce poate monta orice tip de sistem optic, începând de la o lunetă 4-12x pt trageri de zi şi un sistem night vision de generaţie 2 sau 3 cu mărire de 6x, furnizate odată cu arma, şi din sisteme de rezervă de tip cătare-înălţător. Alte accesorii furnizate sunt  încărcătoare de rezervă, kit de curăţare, manual şi o geantă de transport.

vks4

Fişa tehnică:

Greutate, cu încărcător şi amortizor, fără lunetă: 6.5 kg (14.3 lbs)
Lungime totală: 1,125 mm (44.3”) cu amortizor, 650mm (25.6”) fără amortizor
Capacitatea încărcătorului: 5 cartuşe
Viteza iniţială: 290-295 m/s
Raza efectivă de tragere: 600 m

Precizie la  100 meters, R100:
Cu muniţie PT and PT2  – 35mm sau mai puţin (1.5 MOA sau mai puţin, grup de 5 focuri)
Cu muniţie VPS perforantă – 70mm sau mai puţin (3 MOA sau mai puţin)

3 Comments

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: