Arsenal

Armureria Resboiu: Burlane

Ţinând seama că se apropie BSDA-ul şi că afară e cald al dracu’, astăzi ne vom uita pe gaura cheii în bucătăria bunilor mâncători de reni cu gem de merişor şi posesori de IKEA.Vom vorbi despre  o sculă apărută acum 64 de ani, din mintea creaţă a doi suedezi dibaci, Hugo Abramson şi Harald Jentzen, şi pusă în producţie la atelieru’ de cazane Carl Gustav Stads Gevärsfaktori, de unde-şi trage şi numele. Introdusă în dotarea armatei regale suedeze în 1948 sub numele de 8,4 cm Granatgevär m/48 (Grg m/48), a îndeplinit rolul de aruncător antitanc portabil, similar americanei Bazooka sau germanului Panzerschreck. Spre deosebire de acestea, ţeava ghintuită permite stabilizarea giroscopică a proiectilului şi nu folosirea aripioarelor de ghidare, prin aceasta crescând puterea explozivă.

Folosind principiul tunului fără recul, Carl Gustav îşi expediază proiectilele cu o viteză de 290m/s, superioară oricărui alt model din clasa sa, ceea ce oferă o precizie sporita la distanţe de 400 metri şi peste. Modelul actual, M3, apărut în 1991, a înlocuit construcţia din metal masiv cu o cămaşă subţire de oţel îmbrăcată în fibră de carbon, piesele auxiliare fiind fabricate din plastic si aluminiu, astfel greutatea fiind redusa de la 16,35 kg la numai 10.

Considerat o sculă polivalentă prin excelenţă, Carl Gustav M3 este preferatul forţelor speciale şi a unităţilor de infanterie uşoară, fiind deosebit de eficient împotriva tancurilor din generaţia 1950-1960, a buncărelor (muniţia HEDP FFV 502 este „reglată” pentru a exploda la impact sau la o zecime de secundă după penetrarea unui zid doar prin rotirea cu 180 de grade a proiectilului înainte de introducerea în lansator), a infanteriei în câmp deschis sau, după modelul Bundeswehr-ului, pentru iluminarea câmpului de luptă. A fost folosit ca armă anti-navă de către Royal Marines în timpul războiului din Falkland şi cu foarte mult succes împotriva talibanilor de către infanteria uşoară canadiană (Princess Patricia Light Infantry) în Afganistan.

Carl Gustav este folosit în general de către o echipă de doi oameni, trăgător şi încărcător, şi poate fi folosit din orice poziţie de tragere, în picioare, aşezat, în genunchi sau culcat, având posibilitatea de a monta un bipod de stabilizare în suportul pentru umăr.

Muniţia folosită în general pentru M3 este:

High Explosive Dual Purpose (HEDP) – FFV502

High Explosive Anti-Tank (HEAT) – FFV551, FFV561, FFV751 – proiectil cu încărcătură tandem

High Explosive (HE) – FFV441, FFV441B

Iluminare – FFV545

Fumigen – FFV469

Calibru: 84 mm ghintuit (24 de ghinturi, pas progresiv)

Servanţi: 2 optim, 1 minim

Greutate: 14.2 kg (M2); 8.5 kg (M3); 0.8 kg (suport)

Lungime: 1.065 m

Culata: articulată

Cadenţa de tragere: 6 lovituri pe minut

Mecanismul de ochire: Înălţător/cătare mecanică, lunetă optică 3x, telemetru laser, sistem de vedere pe timp de noapte cu intensificare de lumină reziduală.

8 Comments

    • RPG 29 e aparuta la vreo 50 de ani dupa. Si n-are decat un singur fel de munitzie, pe cand asta are vreo 10, pe care le incarci si le scuipi fara nici o problema din aceeasi tzeava. Dupa parerea mea, eficientza asta e relativa.

      • Daca trebuie sa ma apar de un tanc modern, prefer sa am in dotare RPG29, decat versiunea M1, aparuta in anul 1991.Pentru TAB-uri, MLI-uri, buncare, RPG7 este eficient si ieftin.Pentru nimicirea infanteriei adapostita in cladiri sau camp deschis merg proiectilele termobarice.

    • La o adica, o sa poata australienii, nimici cu CG-ul, ultimele modele de tancuri chineze sau rusesti?S-au gandit la acest aspect?Poate ca si-au comandat acest lot, in ideea folosirii CG-ului, impotriva infanteristilor, in teatrele de operatiuni din Afganistan, samd.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: