Arsenal Rubrici permanente Uncategorized

Armuraria Resboiu: QBZ95 si “neamurile” ei

QJB95, modelul ce este pe cale de a fi inlocuit deja de QJB95-1

QBZ95, modelul ce este pe cale de a fi inlocuit deja de QBZ95-1

Orice armata a unei natiuni are in dotare o arma principala. La noi binecunoscutele AK-uri sub licenta (cu diferite modificari si versiuni in timp), la francezi FAMAS-ul, la americani familia M16/M4 si exemplele pot continua. In general se merge pe standardizarea unei platforme  de armament (n.a. familie de arme bazate pe acelasi design) din motive usor de ghicit: linii de fabricatii comune, foarte multe repere (piese) interschimbabile in majoritatea cazurilor, usurinta in adaptarea soldatului si familiarizarea acestuia cu diferite variante aflate in dotare si nu in ultimul rand posibilitatea de a avea stocuri de piese de schimb sau arme complete aproape la orice moment.

Aceste “avantaje” fac ca trecerea la o platforma noua sa fie dificila si sa faca obiectul unui efort sustinut pe o perioada mai lunga de timp. Trecerea de la o platforma clasica la una Bulpup (incarcatorul si boltul sunt asezate in spatele tragaciului in aceasta configuratie) este cu atat mai surprinzatoare in cazul…ei bine in cazul Chinei: Arma de asalt a Armatei de Eliberare a Poporului Chinez, QBZ95 si familia.

QBZ95-1, varianta imbunatatita.

QBZ95-1, varianta imbunatatita.

QBZ95, Qing Buqiang Zu 95, inseamna pur si simplu familia pustii usoare 95. Tip 95 pentru ca, ati ghicit, anul acceptarii in serviciu este 1995. Aflata in dezvoltare inca din anii 80, QBZ 95 a fost vazuta pentru prima oara in “public” in anul 1997 odata cu ceremonia de trecere a Hong Kong-ului sub administrare chineza. Este uimitor faptul ca masinaria de copiat chineza nu a dezvoltat un proiect existent ci a trecut si la un calibru propriu: 5.8 x 42. Proiectul este de asemnea o dezvoltare net departajata de produsele anterioare, in speta pusca Tip 81, o clona (bine facuta) a AK-ului.

Caracteristicile principale nu m-au dat pe spate, dar sunt cel putin decente: corp de polimer, arcada ce include sistemul de ochire (componenta posterioara) si mecanismul de prindere al adaptorului pentru optica, posbilitatea de a monta baioneta si aruncator de grenada (proiectil letal dar si neletal), greutate declarata de 3,85 kilograme si …cam atat.

La momentul actual, sau mai bine spus incepand cu anul 2010, aceasta pusca a inceput a fi inlocuita de urmasa ei, QBZ95-1. De ce?  Pai acum incep punctele negative la adresa Tip 95-ului. In primul rand aceasta arma spun gurile rele ca a fost “grabita” in productie de la momentul acceptarii pentru a prinde exact “defilarea” din Hong Kong si a trecut cu ceva probleme de ergonomie si nu numai. Cel mai bun exemplu este selectorul de foc/siguranta (cu pozitiile sigurantat, foc semiautomat si automat) pozitionat pe partea stanga in spate, aproape de capatul patului, o pozitie cel putin incomoda care necesita o miscare destul de ampla pentru manipulare.

Modelele vechi de QJB95

Modelele vechi de QBZ95

Calibrul folosit, desi oficialitatile chineze spun ca este superior celui 5.56 NATO (cel mai apropiat calibru de 5.8 x 42 chinezesc) este unul destul de vechi, DBP87, munitie ce foloseste o pulbere coroziva si are tubul cartusului lacuit, aceste doua detalii ducand lejer la concluzia ca este destul de dificil in exploatare, mai ales pe partea de mentenanta.

O alta buba a acestei pusti este fereastra de expulzare a cartuselor trase, situate doar pe partea dreapta, obligand practic tragatorii stangaci sa se antreneze cu arma pe partea dreapta.

In plus exista plangeri ca, desi configuratia aceasta este efectiva pana la aproximativ 400 de metri, ea este mai utila in situatii de lupta urbana si nu in camp “deschis”. Totusi, luand in calcul greutatea redusa si lungimea relativ mica, este o arma suficient de bine echilibrata mai ales pentru trupele blindate. Oricum, pana in momentul acesta, Tip 95 nu a trecut prin botezul focului pentru a putea trage o concluzie definitiva.

Sa trecem poeste pro-uri si contra, sa vorbim un pic despre variante si “urmasi”, adicatelea QBZ95-1.

Variantele sunt, in principal, doua si relativ simple: O carabina cu teava scurtata si o mitraliera usoara.

Carabina nu difera de modelul standard cu mult, dferenta este data doar de teava scurtata; teava scurtata duce si la imposibilitatea montarii baionetei sau a lansatorului de grenade, dar o face mult mai utila pentru fortele de politie chineze, in dotarea carora se si afla de altfel.

Mitraliera usoara, denumita QJB95, difera de Tip 95standard prin teava mai groasa, prezenta unui bipod si incarcatorul marit tip tambur. Acest incarcator are dupa unele surse capacitatea de 80 de cartuse, dupa altele 75…. diferenta nu este atat de mare. Raza efectiva utila este de aproximativ 600 de metri.

QJB95, varianta armei de suport Tip95

QJB95, varianta armei de suport Tip95

Modelul QBZ95-1 este o modernizare binevenita a Tip-ului 95 clasic. Selectorul de foc a fost mutat deasupra crosei, teava a fost “facuta” mai groasa, patul ranforsat si doua sine au aparut pe lateralele sistemului de ochire frontal. De asemnea combinatia garda tragagi/maner anterior a fost eliminata, facand loc optiunii de montare a unui maner anterior de sine statator si mai eficient. Inclusiv fereastra de ejectare a tuburilor a fost mutate un pic mai in fata si calculata asfel incat teoretic sa poata da sansa tragatorilor stangaci sa o foloseasca mai usor decat pe Tip 95.  Dar cea mai mare realizare a fost trecerea la cartusul de 5.8 x 42 DBP10, un cartus adus la standardele moderne.

Pusca si carabina QBZ95

Pusca si carabina QBZ97, variantele de export

Variantele de export, sub indicativul Tip97, nu sunt decat adaptari ale QBZ95-1 la calibrul 5.56 NATO si incorporarea implicita a incarcatoarelor tip STANAG. Dintre statele care au importat acest model se numara Cambogia si Myamar, cu Sry Lanka neconfirmata oficial.

Concluzia: o alegere interesanta dar nu stim “oficial” cat de eficienta…mai ales ca pe moment varianta QBZ95-1 inca nu a ajuns nici macar la toate unitatile “fruntase”, modelul vechi ramanand inca arma de baza a armatei chineze.

Pana data viitoare va saluta al vostru nu atat de mic,

-Micutu’-

7 Comments

  • O realizare interesantă a chinezilor. Cu toate acestea, mie nu-mi place. Nu despre principiul Bulpup ar fi vorba, fiindcă acesta reprezintă o utilizare mai judicioasă a dimensiunilor armei, ci de numărul de piese care rezultă la o demontare simplă pentru întreţinere: 14 componente, dintre care unele (8 bucăţi!) sunt “firave” sau se pot pierde uşor dacă demontarea se face pe câmp.

  • Mai bizar decat arma e calibru 5,8×42 DPB. Si-au complicat viata dezvoltand calibrul asta si poarte ar fi fost mai castigati daca ar fi dezvoltat un 6.5 mm.

    Arma, din cate stiu eu, a avut debutul operational in Irak de curand in calibru 5.56 in mainile unor contractori chinezi (teoretic privati, practic de stat)…. First public viewing in 1997 la ceremonia de predare a Hong Kongului.

    Mie cel putin mi se pare un bullpup mediocru.

    • @ George- am toate chestiile facute de chinezi sunt mediocre insa intr-un procent mare sunt periculoase pentru noi astia neoblici si occidentali.
      Nu prea au vreun domeniu de varf in care sa poti spune ca sunt foarte buni insa cresc an de an la toate capitolele.
      6.5 mm cred ca ar trebui sa fie viitorul pentru majoritatea armatelor NATO inclusiv Romania.

    • Ceva radical diferit nu inseamna neaparat ceva radical mai bun.
      Parerea mea e ca o arma de asalt cu care vrei sa echipezi o armata pentru razboi trebuie sa fie cat mai fiabila, simpla, usoara, precisa si cu putere de foc OK, in ordinea asta (incluzand si ieftina desigur).
      Eu cred ca variante modernizate de AK (inclusiv facute cu materiale noi, cate ceva schimbat la ergonomie sau sist de ochire) sunt inca cele mai bune arme de asalt actuale.
      Schimbarea calibrului la 6,5×39 mm (intre 7,62×39 si 5,45×39) cred ca ar fi o idee foarte buna, din ce am citit pare cel mai bun compromis intre precizie (razanta) si putere de foc (impact la tinta). Adoptarea calibrului asta ar fi ceva radical si chiar eficient hehe.

      Oricum multe noutati nu prea pot aparea in domeniul armelor de foc, cred eu. S-a cam atins nivelul maxim si apar doar variatii pe aceeasi tema. Belgienii au venit cu ceva mai nou, pistolul mitraliera P-90 cu un sistem de incarcator interesant si un calibru diferit (ca si chinezii care au venit cu propriul calibru), si tot ei au produs probabil cea mai avansata arma tip bullpup, F-2000. Poate doar schimbarea radicala a munitiei, cum zice Mihais, sa aduca schimbari majore si la armele de asalt. Nemtii (si parca inaintea lor austriecii, la un model experimental de Steyr AUG) au facut o arma cu munitie fara tub (tot asa, un calibru redus si diferit de ce exista pe piata), HK G-11, dar care nu a fost adoptata (si aici au aparut ceva probleme de fiabilitate).

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: