Analiza Diverse Terestre Uncategorized

Armata SUA testează “Rambo”, un lansator de grenade realizat cu ajutorul imprimantei 3D

Rambo printat 3D

Tehnologia de imprimare 3D a devenit interesantă pentru armate și industriile de armament în măsura în care pot ajuta la reducerea costurilor de fabricație și de mentenanță, și, bineînțeles pentru a simplifica și mai mult lanțul de aprovizionare cu piese de schimb, în măsura în care acestea sunt fabricate la cerere, fără a mai fi nevoie să fie în stoc depozitate.

Această tehnologie, care fabrică un obiect prin suprapunerea de straturi succesive de material în conformitate cu planurile elaborate de CAD (proiectare asistată pe computer), pot fi de asemenea întrebuințate pentru a produce arme.

În 2013, un tânar student american, Cody Wilson, a realizat un pistol cal. 9mm “Liberator” cu ajutorul unei imprimante 3D, și a pus planurile “la liber” pe internet. Apoi a creat o companie care-și propunea să vânda o mașinărie numita “Ghost Rider” ce putea face o carcasă de AR15.

Cu toate acestea, “Liberator” nu a avut în mod evident performanțele unui pistol convențional. În mod evident, era lipsit de valoare pentru uzul militar. Departamentul armatei SUA, US Army Armament Research, Developement and Engineering Centre (ARDEC), a inițiat lucrări pentru a produce o armă imprimată 3D. Iar ceea ce a rezultat, a fost Rambo (Rapid Additively Manufactured Ballistics Ordnance), un lansator de grenade de 40mm.

Toate cele 50 de piese ale acestei arme au fost imprimate 3D, excepție făcând arcurile si dispozitivele de fixare. Țeava si receptorul au fost obținute prin “sinterizarea” laser a metalului. (DMLS, Direct Metal Laser Sintering), ce constă în utilizarea laserului pentru încălzirea metalului – care se află sub formă de pudră – până la punctul de topire. Astfel, materialul se solidifică la răcire și se repetă procesul până când obiectul dorit începe să se contureze. Această modalitate este mai rapidă decât tehnicile “convenționale”, ceea ce constituie un avantaj.

Cu totul, a fost nevoie de 50 de ore pentru “imprimarea” acestui aruncător de grenade, și încă 5 ore pentru finisaje și terminare. În plus, muniția pentru aruncător, grenadele M-781 au fost proiectate folosind aceeași tehnică.

Primele teste cu “Rambo”, realizate la sfârșitul anului, au fost concludente. ARDEC a spus că cele 15 trageri făcute cu acest aruncător de grenade au constituit un succes, și nu s-a constatat niciun fel de uzură. Cu toate acestea, alte teste vor fi efectuate pentru a evalua fiabilitatea si durata de viață a armei.

În conformitate cu ARDEC, această tehnologie ar trebui să permită inginerilor să construiască și să testeze prototipuri de arme mai degrabă în zile în loc de luni, în măsura în care le-ar lua câteva ore pentru a proiecta mai multe variante ale aceleiași arme.

Iuliu Popovici

sursa: opex360.com

5 Comments

  • Acum 30 de ani mă uitam la Star Trek ca la dumnezeu pe pămînt. Peste 30 de ani imprimantele o să fie cu m sunt astăzi telefoanele mobile.

  • Sincer,foarte bun articolul.Piesele de schimb necesare armamentului si tehnicii de lupta vor fi imprimate chiar pe campul de lupta.E bine ptr. bugete,nu e bine ptr. lucratorii uzinelor.Dar cei cu proiectarea isi vor realiza mai usor “fanteziile”.

  • Pulberea aia metalica e de titan? Sau otel? Ce rugozitate are suprafata interioara? Si ce tolerante pot fi mentinute?

    • Ce rost are sa ai imprimanta aia daca ai strung? Scurtarea timpului de fabricatie? ma indoiesc…

      Imprimanta aia ar avea sens daca stie sa faca ce face un strung/freza. Asa doar sa ai 2 scule din care una nu tocmai ieftina, nu tocmai precisa si nu tocmai perfomanta (comparand cu bulk-material) nu prea are rost…

Leave a Comment

%d bloggers like this: