Resboiul Stelelor

ARCA va lansa la anul satelitul CubeMessenger al echipei bulgare BOREAS

PAISIUS

PAISIUS

*Datorită dezbaterilor recente, republicăm unul dintre comunicatele pe care ni l-au transmis în August prietenii noştri de la ARCA Space:

Prietenii noştri de la ARCA Space ne-au transmis o veste îmbucurătoare: în vara anului următor vor plasa cu racheta proprie Haas 2C în orbită satelitul CubeMessenger contruit de către echipa bulgară BOREAS (Bulgarian Orbital Research and Satellites).

Satelitul bulgarilor va avea o durată de funcţionare între o săptămână şi o lună, iar scopul acestuia este de a fi folosit pentru testarea şi îmbunătăţirea de echipamente de comunicaţii şi control a altitudinii, dar şi pentru a obţine experienţă practică în operarea sateliţilor de mici dimensiuni.

CubeMessenger va fi echipat cu o cameră digitală pentru a fotografia orbita joasă a Pământului.

Racheta purtătoare Haas 2C este un vehicul plasator pe orbită, cu o singură treaptă, aflat în prezent în construcţie şi testare la ARCA. Este o rachetă low-cost foarte uşoară propulsată de un motor rachetă cu combustibil lichid, care foloseşte kerosen în rolul de carburant şi oxigen lichid ca oxidant. Motorul este contruit în cea mai mare parte din materiale compozite şi foloseşte un sistem de răcire prin ablaţie pentru reducerea costurilor şi creşterea siguranţei.

Despre colaborarea ARCA Space – BOREAS, echipa bulgară a declarat:

“Suntem foarte încântaţi să lucrăm la noul satelit bulgăresc. Parteneriatul nostru cu ARCA este garantat să dea rezultate datorită credinţei comune că cercetarea spaţială nu merită să fie ignorată şi are un beneficiu universal. Această misiune comună va fi un pas vital înainte în dezvoltarea tehnologiei spaţiale atât în Bulgaria cât şi în România.”

Dumitru Popescu, preşedintele ARCA a delcarat la rândul său:

“Împreună putem realiza lucruri măreţe. BOREAS sunt vecinii şi partenerii noştri. Este o nouă eră în explirarea spaţiului, iar lansatoarele orbitale şi sateliţii numai sunt exclusive agenţiilor guvernamentale. România şi Bulgaria vor avea capabilitatea să plaseze sateliţi comerciali pe orbita terestră şi să desfăşoare cercetare spaţială pe cont propriu.”

Alături de CubeMessenger, racheta Haas 2C va mai transporta un satelit românesc a cărei identitate va fi comunicată în scurt timp.

Legat de BOREAS, până la acest moment nu cunoşteam detalii dar din comunicatul de presă al ARCAşilor aflăm că este vorba despre o echipă internaţională de studenţi, bazată în Sofia, Bulgaria, formată în prezent din studenţi de la Universitatea Tehnică din Sofia, Noua Universitate Bulgară, Colegiul Militar Regal din Canada şi Universitatea Emiratelor Arabe Unite.

Impresionanta echipă BOREAS are printre proiectele de viitor radiotelescopul de mici dimensiuni PAISIUS şi ALCEK, o sondă de orbitare a Lunii care va realiza o analiză spectroscopică a suprafeţei astrului.

Haas 2C în lumina reflectoarelor

Haas 2C în lumina reflectoarelor

Despre ARCA, vă reamintim că este o organizaţie non-guvernamentală, care promovează cercetarea aerospaţială şi alte activităţi legate de spaţiu.

Obiectivele echipei sunt:
– dezvoltarea motorului rachetă Executor,
– dezvoltarea avionului supersonic de transport IAR-111 pentru racheta Haas II
– câştigarea competiţiei de 30 milioane $, Google Lunar X Prize, utilizând ansamblul IAR-111/Haas II
– dezvoltarea rachetei orbitale Super Haas, capabilă să plaseze pe orbită sarcini utile de 2,5 tone.
– lansarea unui cosmonaut pe orbita terestră, până în anul 2025, cu lansatorul Super Haas
Programele anterioare dezvoltate la ARCA au fost:
– Racheta Demonstrator 2B, echipată cu primul motor din lume, din materiale compozite, reutilizabil, care a fost lansată, cu succes, la data de 9 Septembrie 2004, de la Baza Forţelor Aeriene de la Capu Midia.
– Sistemul aerospaţial Stabilo care a executat doua zboruri. Misiunea 1, lansată la o altitudine de 14.700 m, în stratosferă şi Misiunea 2 lansată în 2007 la o altitudine de 12.000 m, deasupra Mării Negre, cu sprijinul Forţelor Navale, a Forţelor Aeriene şi al ROMATSA.
– Racheta suborbitală Helen, demonstrator tehnologic pentru competiţia Google Lunar X Prize, lansată la 1 octombrie, 2010, din largul Mării Negre, în cadrul Misiunii 4B, atingând altitudinea de 40 km.

24 Comments

    • Din ce imi amintesc, ARCA Space au fost invitati de doua ori la ESA. Nu-i o joaca ce fac ei.

      Recunosc insa ca si eu am avut suspiciuni, legate de ceva aspecte tehnice. Atat cat m-a dus pe mine capul, mi s-a parut ca isi doresc prea mult pentru ce vor sa faca si mai ales pentru cum. Pasii lor m-au facut sa ma mai inmoi.

      • Nu zic neaparat ca ce fac ei e o joaca. Insa multora li se pare un pic bizar. Google X Prize e un concurs care pune accentul pe ROBOTUL care trebuie sa ajunga pe suprafata lunara intreg, sa se plimbe pe acolo si sa transmita date, nu asupra mijloacelor de a-l lansa de pe Terra. Multe echipe se vor folosi de lansari comerciale de sateliti pentru a-si pune incarcatura in spatiu. ARCA a incercat o perioada lansarea cu ajutorul balonului si a renuntat. Acum lucreaza la un sistem si mai complicat ce implica construirea unui supersonic!(???). Si in paralel lucreaza si la o racheta orbitala.

        Cum ramane cu robotul, felul in care va ajunge pe orbita lunara, va aseleniza, felul in care se va misca pe suprafata lunara, transferul de date etc. Nu asta e partea esentiala si banuiesc foarte dificila?

        • Cum este cu robotul?

          Ai vazut pe vreundeva ceva despre un concurs cu roboti care jucau fotbal?

          Articolele noastre au avut parte abia la final de comentarii si atunci, aproape exclusiv unele vesele.

          Nu ne-a deranjat, ca si noi suntem cu joaca… Dar am indoieli despre cat s-a inteles si daca a fost suficient fata de ce s-a desfasurat in acest eveniment si de impactul experientei acumulate. Intre altele, robotii fotbalisti erau programati pentru a lua decizii intru evitarea obstacolelor. 🙂

          Apropos de ESA, unul dintre participantii la competitia de Fotbal Robotic a fost recent la ESA ca si membru intr-o echipa care a prezentat un proiect. Speram sa facem un articol despre, in curand.

  • Cine ii finanteaza(cineva banuiesc ca ii finanteaza, doar nu fac tot ce fac din donatii si tricouri vandute), cred ca asta urmareste, ARCA sa devina o societate care sa lanseze sateliti comerciali la preturi mai reduse decat competita, daca o sa le iasa ori nu ramane de vazut, asta intuiesc eu fara sa fiu specialist.

    • Da, s-ar putea sa fie ceva de genul asta daca e ceva intr-adevar revolutionar in privinta motorului si combustibilului folosit asa cum se auzea.

      Pe de alta parte sponsorul lor principal e o banca care e acum implicata in niste scandaluri cu fraude si bani spalati… Ce-i mai probabil in Romania – niste romulani din sistemul nostru bancar sa fie interesati de lansarea de sateliti sau de ceva oportunitati de spalat bani? Dar asta e doar un “rautacism” lipsit de dovezi.

      Deci din punctul meu de vedere BAFTA ARCA! Nu va cred pana nu vad rezultatele, dar nu m-as supara sa-mi faceti praf scepticismul.

      • Nu imi sta in puteri sa imi fac praf scepticismul propriu, daramite pe al tau… 🙂

        Multe aspecte ma depasesc, in ceea ce priveste partea de stiinta si tehnologii. Dar, haide sa vedem ceva mai clar si muult mai relaxat. Cine a mai oferit sprijin celor de la ARCA?

        • Echipele Astrobotic si Barcelona Moon Team au semnat deja contracte pentru lansarea payload-urilor lor spre Luna. Moon Express e si ea intr-un stadiu avansat cu negocierile. Astea sunt favoritele concursului Google X Prize.

  • eu din pacate am urmarit in presa, pe bloguri si in comunicatele ARCA destul de constant “realizarile” ARCA si nu impartasesc entuziasmul lui Resboiu. Nu stiu cat va mai dura ce fac ei si cat vor mai avea credibilitate dar eu nu recunosc nimic familiar industriei aerospatiale in pozele cu aparatele lor, majoritatea solutiilor lor tehnice sunt incredibil de complicate ca sa nu spun fundamental gresite si nu exista nici un fel de confirmari de la vreo terta parte a performantelor tehnice atinse de rachetele lor. Nu stiu cum a sunat invitatia lor la ESA dar imi permit sa o privesc cu rezerva.

    • Entuziasm din partea mea? Nu. Curiozitate si nerabdare, da. Le tin pumnii ARCAsilor, insa la mine entuziasmul se manifesta mai rar.

      Hai ca m-ai pus pe ganduri. Cand am avut entuziasm? Anul asta, cred ca la Banesti, Boboc, BIAS, Clinceni si 1 Decembrie. La Fotbal Robotic mi-a fost foarte drag de oamenii deosebiti pe care i-am cunoscut, atat organizatori cat si participanti. In rest, eu nu prea am entuziasm fata de ce fac altii. Imi place doar sa urmaresc, mai ales daca vad de la fata locului, cum au fost cazurile enumerate mai inainte. N-a fost, de fapt, entuziasm. Mi-a placut sa vad.

      Entuziasm am avut sa transform Resboiu din blog pe wordpress, intr-o organizare pe ramuri & forum si mi-a picat faţa sa vad ca e prea devreme pentru atitudinea fata de online si cititorii inca nu se pliaza si mai ales nu se bucura de separarea distincta pe subdomenii, iar forumul – care ofera libertatea ca fiecare sa deschida topicuri noi de discutii si nu doar sa-si doreasca sa tratam noi in articole vreun subiect – este folosit foarte putin.

      Entuziasm am avut cu revista si am ramas dezamagit pentru ca dupa ce s-a angajat Giuseppe nu am mai gasit DTP-st si nu si-a asumat nimeni invatarea unor aplicatii in care se face aranjarea in pagina. Probabil am sa invat eu si asta, la un moment dat.

      Asa ca, sunt indreptatit sa nu am entuziasm. Daca nu am, nici nu pot fi dezamagit. Nu?

      Iar ca sa fiu entuziast de ceva in care nu sunt implicat si nu depinde (si) de mine reusita, e ca si cum as tine cu x echipa de fotbal si m-as oftica pentru ca nu au invins. Nu pot fi entuziast de ceva la care nu iau parte.

      • ok, poate m-am exprimat gresit cu entuziasmul. Eu chiar am fost entuziasmat cand am auzit de ei la inceput, ba chiar am lucrat la o macheta despre care am auzit ulterior ca le era destinata, ulterior entuziasmul meu s-a muiat rau de tot iar acum sunt foarte sceptic in legatura cu subiectul.

      • @VecheGarda:
        De exemplu sa incerci sa faci treapta I sub forma de hidroavion supersonic cand se stie ca:
        1. singura tentativa de hidroavion supersonic a fost un esec (F2Y Sea Dart) dupa ce a consumat o gramada de fonduri
        2. chiar si asa solutia cu treapta I avion e una exotica (gen racheta Pegasus) si destul de discutabila, la prima vedere are unele avantaje in realitate e dificila; separarea a 2 corpuri de aeronave la viteze supersonice nu e o joaca, s-au pierdut destule aeronave (F-111, SR-71, samd) in teste de genul asta
        3. daca tot voiau sa faca treapta I avion puteau sa o faca avion terestru, era mult mai simplu.
        4. “burta” hidroavionului cu forma aia de catamaran si cu racheta agatata e un cosmar aerodinamic si hidrodinamic, nici NASA nu cred ca ar stapani prea bine ce se intampla acolo in timpul deplasarii pe apa si a desprinderii de apa
        5. O racheta cu combustibil lichid are o structura relativ fragila, nu o vad rezistand impactului cu apa/valurile in timpul “rulajului”, chiar pe un calm aproape oglinda
        Ca sa rezum, era de 1000 de ori mai simplu si mai corect sa faca treapta I tot sub forma de racheta. Asta ca exemplu de gresala fundamentala. La fel ca si asa zisa “metoda de stabilizare” Popescu-Diaconu cunoscuta in tehnica rachetelor ca “pendulum rocket fallacy”.
        Astea ar fi erori fundamentale. Daca trecem la detalii e horror:
        1. pe cabina lui IAR-111 se vad in dreptul hublourilor niste degajari care arata intentia de a monta hublourile la exteriori..asta nu se face. Never-ever nu se monteaza geamurile la exterior la un avion presurizat.
        2.Daca ne uitam la pozele cu “motoarele” fabricate de ei, se vad pe exterior neregularitati incompatibile cu eforturile care apar in asemenea masinarii. Orice neregularitate e un concentrator de eforturi, de aceea orice piesa supusa la eforturi extreme ,cum e un motor racheta, e finisata cel putin decent.
        3.Tot la capitolul motoare…in general partea de sus a unui motor racheta e o padure de tzevi si cabluri destinate aparaturii de masura/senzori/samd. Nu vad nimic de genul asta la motoarele ARCA, nici macar locuri prevazute pentru asa ceva. Dar ce spun eu…nu se vad nici macar suportii de prindere a verinelor de orientare sau montura de prindere pe structura rachetei.
        De fapt nici nu are rost sa ma insir prea mult ca ocup spatiul pe forum degeaba, mai nimic din ce fac respectivii nu arata a tehnologie aeronautica. Oricine a calcat intr-o fabrica de avioane recunoaste instant anumite detalii tehnice, de la grundul verde/galben de cromat de zinc specific pieselor de dural, la agrafele pentru nituri specifice imbinarilor nituite din aviatie, la luciul specific al pieselor de titan, la piesele cu sectiuni calculate la minimum si pline de usurari, samd. Ce vad eu in toate pozele lor e mai degraba tehnologie pentru industria constructiilor procurata de la Bricostore sau Dedeman: polistiren extrudat roz, bormasini Bosch sau Makita, fibra de sticla pusa in grosimi ca pentru caroserii auto, piese proiectate foarte nerafinat sau simplist, samd.

        • Decolarea se face cu ajutorul unor schiuri pliabile pe flotoare. Mai complicata pare amezizarea, insa faptul ca o face fara racheta si avand in vedere suprafata portanta destul de mare nu e imposibila.
          Pe ce componenta a motorului ai observat neregularitati. Poti da o poza?
          Matritele normal ca se fac din extrudat si se ajusteaza chir si cu raspelul, nu vad care este problema. Vezi ca aia nu este fibla de sticla ordinara.
          In privinta hublourilor montate exterior chiar nu inteleg care este problema, variatiile mari si pozitive de presiune sunt in exterirul cabinei.

            • @veche garda:
              1. si F2Y avea “schiuri” pliabile, montate pe amortizoare oleo-pneumatice, foarte asemanatoare cu F-111 dar asta nu l-a ajutat. La majoritatea testelor, in timpul decolarii pilotii sufereau enorm din cauza vibratiilor (declarau ca nici macar nu mai vedeau indicatiile bordului) si dupa cateva zboruri au aparut fisuri grave in structura singurul prototip care a zburat sfarsind prin a se dezintegra in aer in 1954. Solutia a fost considerata atat de paguboasa incat US Navy si-a indreptat toate eforturile spre construirea supersonicelor ambarcate pe portavioane. Si avea o forma mult mai compacta si era construit din metal.
              2. Pe pozele care sunt pe frontpage la site-ul ARCA si au fost si pe Resboiu. Eu vad asperitati care la ochi arata de cel putin 5mm. Arata de parca ar fi facute din beton. Nimeni in aerospace nu-si permite nivelul asta de “finisaj”.
              3. In legatura cu matritele, eu stiam ca la nivelul de precizie cerut de supersonice in zilele noastre se lucreaza cu masini CNC. “Intamplator” masinile unelte cu comanda numerica au aparut fix in industria aeronautica. La raspel pe spuma nici macar nu iese simetric, nu mai spun de alte neregularitati.
              @Resboiu:cu cea mai mare placere, chiar sunt curios cum arata.

              • eu stiam ca se lucreaza cu cnc ptr ca materialele folosite(metalice),pana la acea data ,daca se prelucreaza prin intindere ,incovoiere,prelucrari termice (nu cele de suprafata) afecteaza structura materialului si face ca cedarile sa fie neprevazute
                de aia se folosesc prelucrarile mecanice
                si prelucrarile la compozite sunt diferite de la taiere ,la faptul ca nu poti taia sau prelucra mecanic
                poate imi spui si mie cum prelucrezi mecanic fibra de sticla sau fibra de carbon fara sa-i afectezi zona prelucrata

                • sa o luam in ordine: nu fibra de sticla o tai pe CNC ci matrita. In mod normal pentru o matrita care sa aibe cat de cat precizie se foloseste o spuma poliuretanica dura (e cam ca lemnul ca rezistenta mecanica doar ca e isotropica neavand fibre)si permite prelucrari la sutime de mm in mod uzual. Odata prelucrata pe CNC matrita respectiva e slefuita/lacuita/asamblata/samd pentru a ajunge la nivelul de finisaj dorit. Dupa ea se fac negativele din fibra de sticla si ulterior dupa negative, piesele finale. CNC-ul iti asigura in primul rand precizie dimensionala, in mod special pentru o aeronava simetrie. Daca lucrezi “de mana” ai o inerenta asimetrie stanga-dreapta care impune apoi tot felul de masuratori si reglaje, etapa care in zilele noastre se rezolva mult mai elegant prin prelucrarea CNC. In plus, lucrand de mana risti tot felul de devieri chiar si de cativa mm de la profilele ideale calculate, devieri care aduc scaderi de performanta. CNC-ul nu are mare legatura cu structura metalului, acestuia ii e egal daca e taiat de o freza ghidata de mana omului sau una ghidata de computer.

                  • ptr simetrie exista “sabloane”,se vad scheletele alea metalice in mai toate fabricile aeronautice si masuratori,alinieri cu laser de foarte mare precizie
                    si metalului nu ii da egal daca e taiat de o freza ,strung oorice are un cutit de mare duritate ,daca e taiat de un jet de apa de mare presiune sau de oxiacetilena

                    • noi discutam despre CNC versus masina actionata manual versus “raspel actionat manual”. In mod evident in cazurile de mai sus exista o precizie descrescatoare. Ca CNC-ul poate actiona o freza mecanica , un laser, un jet de plasma sau unul de apa e alta treaba. Deci CNC are a face cu modul de actionare a sculei nu cu scula propriu-zisa, asta am vrut sa spun. Oricum cand discutam de CNC vs. masina actionata manual “raspelul la mana” iese din discutie. Scheletele alea metalice din fabricile de avioane “jigs” au rolul de a tine aliniate sau ca sa nu se deformeze sub propria greutate subansamble gata facute, ca sa asigure unghiurile de montare corecte, samd. Dar acele subansamble in prealabil au fost prelucrate pe masini de precizie nu pe calapoade facute la mana ca in anii lui Bleriot si Vlaicu.

                  • eu sunt de acord din pct de vedere ca obiectivele lor sunt …destul de sus puse,foarte optimiste
                    necesita multa testare si in modul cel mai optimist ,nu cred sa iasa totul bine,e dificil sa “nu se strice” nimic ,mai ales ca intra pe un teritoriu “cam necunoscut”(nu teoretic ci practic) ptr ei
                    in rest cu modul de constructie nu prea
                    adica in sensul ca nu prea conteaza
                    masa pe care trebuie sa “o duca” in spatiu e destul de mica ,ceea ce in teorie cred ca ar face posibile unele solutii alese de ei
                    masa e cea mai importanta piedica ptr toti rachetistii

  • Cred ca cel mai corect este sa-i lasam sa ne umple de bucurie sau sa ne dezamageasca, insa nu vad ca fiind corect sa-i ponegrim continuu si fara sa-i lasam sa ne arate ce pot cu adevarat. Cat de departe este lansarea!? Va spun eu, in 2013….daca tot ati scapat de apocalipsa aia nenorocita, cred ca mai puteti avea rabdare cateva luni. Va grabiti sa aruncati rautati ca fata mare la maritat, si din asta nu iese nimic bun!

    • Problema mea sincera cu ei este ca folosesc titulatura de “roman/romana”. In felul asta duc in derizoriu eforturile inginerilor romani de aviatie adevarati, de fapt a inginerilor romani in general.
      Ei folosesc numele de “IAR” pentru aparatul ala de zbor asociindu-l in mod incorect dupa parerea mea cu lunga serie a IAR-urilor, avioane care au o identitate clara si stiuta, care reprezinta inca de la primul prototip avioanele fabricate de Statul Roman, fiind practic avioanele nationale ale Romaniei inca din 1925. Nici un alt constructor privat de aeronave din Romania nu a mai avut genul asta de tupeu. Vad ca pe alte threaduri se face mare caz de mandria si demnitatea noastra nationala, de faptul ca nu trebuie sa fim “sclavi”, sa fim respectati, samd. Nu stiu cine sa ne respecte cand noi singuri nu ne respectam istoria si mostenirea tehnica si stiintifica adica nu ne respectam pe noi. In rest nu m-ar durea capul. Nu pot sa le urez succes pentru deoarece propunerile lor depasesc sfera stiintei si tehnicii aerospatiale asa cum le stim in zilele noastre.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: