Istorie

Alo, alo! Centrala! Alarmă! Arde Muzeul Militar!

Nu vă panicați, nu dați buzna, nu vă suiți în mașini cu lopeți, găleți și nisip, nu dați telefoane disperate, nu-i ceea ce credeți! Acest apel însă a încins liniile telefonice între Parcul Carol, Marele Stat Major, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Batalionul de Pompieri și chiar la Patriarhie și Președinția Consiliului de Miniștri acum 79 de ani, mai exact în 15 iunie 1938.

Atunci Muzeul Militar Național a fost cuprins de flăcări, varianta oficială fiind aceea a unui trăznet care a lovit clădirea deși mărturiile diverșilor martori arată că incendiul s-ar fi produs din cauza unei neglijențe a muncitorilor care lucrau la acoperiș. Se vehicula chiar și varianta unui atentat crezându-se că focul a fost intenționat.

În acea dimineață, mașinile de pompieri goneau pe Dealul Filaretului, cu clopotele zdrăngănind și alarmând cetățenii care abia deschideau ochii. În același timp, pe Calea Victoriei, urlau sirenele mașinilor  ieșite de la Prefectura Poliției Capitalei și de la Regimentul de Jandarmi Pedeștri. Societatea de Salvare fusese și ea alertată. Imediat, Parcul Carol a fost înconjurat de poliție, jandarmi și subunități militare iar accesul publicului a fost interzis. Mașinile de intervenție, marca Magirus, au parcat fix lângă Mormântul Ostașului Necunoscut pentru a întinde scările și a începe lupta cu flăcările. Între timp, militarii, atât pompieri cât și ai muzeului, au început să scoată din colecții pentru a nu se pierde valori inestimabile. Cu toate eforturile, o parte a acoperișului s-a prăbușit în interior pierzându-se sau deteriorându-se o serie de obiecte, cum ar fi două avioane, un Neuport din timpul primului război mondial și Potezul cu care venise Carol al II-lea la București, calul împăiat al Regelui Ferdinand din timpul războiului, automobilul pe care acesta îl folosise tot atunci, drapele, decorații etc.

Totuși, s-a reușit să se salveze o mare parte a colecției, care însă nu a mai fost expusă deoarece cutremurul din 1940 a afectat din nou clădirea, fiind luată decizia dărâmării în 1943 deși reparații fuseseră efectuate. Muzeul Militar, devenit între timp și Central, nu și-a redeschis porțile decât în 1957 într-un sediu impropriu din Bd. Nicolae Bălcescu nr. 5-7, fostă școală militară, iar din 1959 mutat din nou în fosta Școală de Ofițeri de Infanterie din Str. Izvor nr. 137 unde a funcționat până în 1985, când din cauza demolărilor din tot Dealul Arsenalului, a fost mutat în sediul actual.

Dar, ca să nu mai lungim povestea, iată câteva imagini de atunci, mai puțin cunoscute și puse la dispoziție de Asociația Culturală Atelierele Albe, prin bunăvoința dlui. Cezar Popescu.

Salvarea patrimoniului

În această imagine putem să vedem un soldat și un plutonier cum transportă drapele din colecție scoase din muzeu. În spate se observă o autoscară Magirus întinsă spre clădire, parcată lângă Mormântul Ostașului Necunoscut și un tun ce astăzi se regăsește în parcul de artilerie. Ce este interesant la această poză este faptul că soldatul are la capelă și la epoleți literele MM ceea ce arată faptul că Muzeul Militar Național avea cifră regimentară proprie.

Acoperișul distrus și pompierii

Aici se poate observa acoperișul distrus pe laterala cupolei centrale. Practic acoperișul nu mai există putându-se vedea direct în interiorul sălilor. Pe acoperiș vedem un ofițer de pompieri și câțiva soldați cu unelte și echipament de stingere.

A. Călinescu și gl. div. Gh. Argeșanu

În această ultimă imagine vedem importanța dată evenimentului. Avem aici pe ministrul de interne Armand Călinescu și pe ministrul apărării naționale Gl. div. Gheorghe Argeșanu însoțit de alți doi generali.

Incidentul a rămas în memorie atât pentru istoria muzeului cât și pentru istoria orașului ca fiind considerat unul din marile incendii ale orașului, ca să nu mai spunem că este marcat și în istoria pompierilor bucureșteni.

Mai multe fotografii din colecție puteți găsi la: http://atelierelealbe.eu/acaa/oameni-si-pozele-lor/oameni-si-pozele-lor-dan-burzo-iosif-berman/

Am onoarea!

– dr. Emil Boboescu –

Leave a Comment

%d bloggers like this: