Miercurea Proiectelor Abandonate: Design A-150 sau Super Yamato

February 22, 2012 in Marină, Miercurea Proiectelor Abandonate

Printre drăciile pe care mintea omenească le-a scornit într-un mod neomenesc, servim în seara asta un super cuirasat japonez:

Zburătorul, de...

Pardon, nu mai fac.

Nu e ăsta.

2 sec’… hmmm…, aşaaa, mhm… e-tel:

Design A-150 Super Yamato

Grăsuţul cu pricina a chinuit proiectanţii de prin ’38-39 şi până prin ’41. O mie nouă sute.

Acuma, nu o să stric nici un farmec spunând că oamenii ăia au muncit degeaba la desene şi că nu s-a pus nici măcar de întinsul chilei, pe motiv că era nevoie urgentă şi mult mai practică, de alte tipuri de nave. Oricum, aşa s-a lăsat pe la toţi. Ba chiar mai rău, pentru că atunci când restul marilor puteri plănuiau posibila dotare cu super-cuirasate, japonezii contruiau de zor la clasa Yamato. Aşa că,să nu ne întristăm, pentru că nici superclasele Montana (SUA), Lion (UK), H (Germania), Sovyetskiy Soyuz (URSS) n-au fost mai breze.

Conform planificării, primele nave ale clasei Super Yamato ar fi trebuit să poarte numerele 798 şi 799, iar construirea lor s-ar fi lăţit între 1942 şi un estimat 1946. Ceea ce, mai bine că nu s-a întâmplat. Japonia nu stătea bine cu resursele, iar cele două nave – dacă s-ar fi rezumat la doar două – ar fi costat prea mult materiale şi cel mai probabil atât finalul cât şi carierele nu ar fi fost prea diferite cele ale navelor clasei Yamato.

A-150 Şi May Yamato

În primă fază, s-a dorit ca noua clasă de super-cuirasate să fie echipate cu opt ori nouă super-tunuri de 510 milimetri calibru, sau 20,1 inch, dispuse în turele cvadruple sau triple. Asta ar fi fost de rău…

Japonezii experimentaseră şi deveniseră experimentaţi în ceea ce priveşte artileria super-grea de la bordul navelor, construind prin ’20-’21 un tun de 480 mm, iar navele din clasa Yamato urmau să apară înarmate cu impresionantele turele triple cu ţevi de 460 mm.

Echiparea navelor din clasa Super Yamato cu tunuri de 510 mm era vitală pentru japonezi, pentru a contracara navele americane ce ar fi fost construite ca şi replică echivalentă clasei Yamato, nave americane ce ar fi fost foarte probabil dotate cu tunuri de 460 m.m.

Deşi planurile programului A-150/Super Yamato au fost distruse la finalul războiului, se cunoaşte despre armament că ar fi fost compus din şase tunuri de 510/45 mm în turele duble, arme din care deşi după capitularea Japoniei nu au fost găsite nici una, se pară că până prin 1941 fuseseră construite deja unul sau chiar două tunuri.

Impresie de mână de om: aşa ar fi arătat. Tablou în untură.

Turelele bateriei principale ar fi trebuit să cântărească 2780 tone, adică ceva mai mult decât deplasamentul unui distrugător, şi s-ar fi răsucit cu 2 grade pe secundă într-o plajă de de 120 grade către babord sau tribord.

Tunurile ar fi tras un proiectil, până la maximum un proiectil şi jumătate pe minut şi ar fi putut fi elevate de la -5 până la 45 de grade. Cu o lungime de 23,56 metri, un tun ar fi cântărit 227 tone şi ar fi tras proiectile perforante cu greutatea de 1900-2000 kg, sau cu mare putere explozivă, grele de 1858 kg.

Despre bateriile secundare, nu se cunoaşte decât că ar fi cuprins multe piese de 100/65 mm, sau 3.9 inch, adică cel mai bun tun antiaerian construit de Japonia în Al Doilea Război Mondial.

Din estimări şi planificări, a rezultat că navele acestei clase  ar fi avut circa 90000 tone deplasament, dar viteza maximă ar fi fost de 30 noduri.

A-150 desen

Surse:

Navantia a terminat montarea MEP pe S-81 Isaac Peral

February 22, 2012 in Marină

Navantia - S81 "Isaac Peral"

Spaniolii de la Navantia au terminat de instalat motorul electric principal (MEP – Motor Eléctrico Principal) la bordul submarinului S-81 “Isaac Peral”, primul dintr-o serie de patru submarine ale clasei S-80 ce vor fi consturite pentru Marina Spaniolă (Armada Española).

Motorul a fost dezvoltat de către Cantarey, subsidiară a grupului spaniol Gamesa. Comparativ cu cel de pe clasa soră Scorpene, MEP este cu 20 de procente mai mic şi mai uşor, semnătură acustică extrem de scăzută, rezistenţă dublă la şocuri fiind capabil să furnizeze puterea maximă.

În următoarele luni şi celelalte echipamente vor fi montate la bordul submarinului, apoi secţiunile vor fi unite şi răţuşca va fi lansată la apă. Nu înainte de a fi pocnită în cap cu o sticlă. Ce barbarie…

Sursa: Defesaglobal

 

Un filmulete: Sistem rusesc contra lunetistilor

February 22, 2012 in Diverse, Terestre

Veste de la ARCA: Programul Spatial “al Romaniei”!

February 22, 2012 in Resboiul Stelelor

Programul Spaţial al României

ARCA anunţă Programul Spaţial al României 2012 – 2025, o iniţiativă privată desfăşurată de Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică, în colaborare cu partenerii săi, care are drept scop dezvoltarea la cel mai înalt nivel a domeniului aerospaţial naţional.

Obiectivele finale sunt lansarea unui vehicul spaţial capabil să lanseze în orbită sateliţi de peste 2,5 tone până în anul 2022 şi lansarea unui cosmonaut român, până în anul 2025.

Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) este o organizaţie non-guvernamentală, care doreşte să câştige competiţia de 30 milioane $, Google Lunar X Prize şi să lanseze în cosmos prima rachetă românească, capabilă să transporte un cosmonaut.

Tehnica folosită

Programele dezvoltate la ARCA sunt:

- Racheta Demonstrator 2B, echipată cu primul motor din lume, din materiale compozite, reutilizabil, care a fost lansată cu succes, la data de 9 Septembrie 2004, de pe ţărmul Mării Negre.

- Sistemul Stabilo care a executat două zboruri până în prezent. Misiunea 1, lansată la o altitudine de 14.700 m, în stratosferă şi Misiunea 2 lansată în 2007 la o altitudine de 12.000 m, deasupra Mării Negre.

- Racheta suborbitală Helen, demonstrator tehnologic pentru competiţia Google Lunar X Prize. Zborul de test pentru Helen a fost amânat de două ori, în 2009 (Misiunea 3) şi 2010 (Misiunea 4), din cauza dificultăţilor întâmpinate în lansarea balonului purtător. Pentru a testa avionica rachetei Helen, ARCA a lansat de la Sânpetru, la începutul anului 2010, Misiunea 5, la altitudinea de 5000 m. Lansarea, cu succes, a primei rachete spaţiale româneşti, Helen 2, a avut loc la 1 octombrie, 2010, din largul Mării Negre, în cadrul Misiunii 4B şi a atins altitudinea de 40 km.

Motorul Executor, de la ARCA

- Haas este o rachetă spaţială în trei trepte pentru competiţia de 30 milioane $ Google Lunar X Prize. Principalul obiectiv al programului este lansarea sondei lunare European Lunar Explorer şi câştigarea competiţiei.

- Pentru transportul rachetei Haas II la altitudinea de lansare, ARCA dezvoltă avionul supersonic de transport IAR-111. Acesta va deveni primul avion supersonic românesc care va fi utilizat şi pentru dezvoltarea tehnologiilor pentru turismul spaţial.

-Super Haas, care va fi un vehicul orbital de clasă medie, în doua trepte. Prima treapta va fi formată din 7 rachete Haas II, iar a doua treaptă va fi echipată cu două motoare Executor Plus, adaptate pentru zborul în vid. Destinaţia finală a rachetei va fi lansarea unui cosmonaut pe orbită, cu un vehicul românesc. Ulterior, racheta va fi adaptată ca lansator de sarcini utile comerciale. Data primului zbor: 2019.

Executor

Bun. Treaba stă aşa: sursa de pe unde am feliat extrăgând câte ceva, este Ziua Veche, dar buba e următoarea, că eu sunt mai tânt aşa… dacă ARCA este ne-gubernamentlă (adică fără nici o treabă cu comenduirea und statul, da?), de ce acesta este PROGRAMUL SPAŢIAL AL ROMÂNIEI? Pentru că, mă scuzaţi, dar la mine în Călăraşi urmărirea câştigării unui premiu de 30 de milioane de zgomoţei americani und profitul rezultat din exploatare, pare interes comercial de patron ori asociaţi… nicidecum al ţării.

În continuare, nu sunt de acord cu utilizarea unui brand (IAR !!!) şi al numelui ţării pentru scopuri personale/de grup, pentru a scoate bani.

Bre, ăsta este Programul Spaţial al ARCA & Asociaţii! După cum Resboiu aparţine lui I.I. & Echipei, nicidecum României.

Resboiu: Editia I, Ep. 13 – ratuste

February 22, 2012 in Concursuri, Diverse

Pariez că în poza originală era… Zupermen! Ştiţi bancul cu Zupermen? :)

Zupermen

Ei, acuma dacă eu mă înşel… vă rog să mă corectaţi. So, din ce clasă face parte submarinul din imagine?

Ochii mari şi baftă!

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: