Slideshow shadow

China modernizeaza JH-7 pentru lupta in Marea Chinei de Sud

December 21, 2014 in Aviaţie by Iulian Iamandi

JH-7A

JH-7A

Luînd în calcul un potenţial conflict cu Vietnamul în Marea Chinei de Sud, China continuă modificare avionului de atac Xian JH-7.

Fotografiile apărute pe internet înfăţişază o nouă versiune a lui JH-7, în construcţia căruia sunt folosite materiale compozite.

JH-7B ar putea avea avionică nouă şi un motor mai puternic – publicaţia partidului comunist, Global Times, afirmă că ar fi vorba de turbofanul LM6, dar că în producţia de serie avioanele vor fi propulsate de motorul WS-10 Taihang proiectat la Shenyang Liming Aircraft Engine Company.

Ideea dezvoltării unui avion modern de atac a apărut în timpul confruntării navale cu Vietnamul, în 1974, asupra disputatelor insule Paracel.

În această confruntare, avioanele chineze de atac Q-5 şi vânătorii J-6 ai Forţelor Navale Maritime nu au avut raza de luptă pentru a furniza sprijin aerian navelor Chinei aflate în regiune.

China nu a utilizat atunci bombardiere Hong-5 pentru a ataca navele sud-vietnameze, chiar dacă  acestea dispuneau de rază de acţiune suficientă. Avioanele de vânătoare F-5E inamice le-ar fi putut doborâ cu uşurinţă. Astfel, chinezii au luat controlul insulelor Paracels fără sprijin aerian.

Echipat cu radar avansat şi motoare cumpărate din SUA, JH-7 a intrat în serviciu în anul 1988 începând să înlocuiască depăşitele Nanchang Q-5 Fantan derivat din avionul sovietic Mig-19.

Cel mai probabil, JH-7B va fi echipat pentru realimentare în aer şi cu radar AESA şi cu rachete aer-navă, iar motivul principal al apariţiei acestei noi variante o constituie rachetele YJ-12… avioanele Suhoi Su-30MKK cumpărate din Rusia neavând capabilitatea să lanseze rachete chinezeşti.

Sursa: Want ChinaTimes

Dincolo de vestea originală însă, ar trebui să vedem ceva mai clar treburile.

Vietnamul nu este un adversar suficient de puternic încât probabilitatea unui conflict cu această ţară să provoace la nivelul 2015 o forţare a modernizărilor aviaţiei de atac chineze.

Mai mult decât atât, JH-7 este un avion de linia a doua în acest moment: China dispune de avioane Suhoi cumpărate din Rusia şi produse sub licenţă, avioane cărora li se adaugă câteva “J”-uri proaspete, toate mai mult sau mai puţin multirol.

“Scuza” cu YJ-12 nu ţine, această armă putând fi lansată de pe bombardierele medii Xian H-6 (Tupolev Tu-16), dar şi de pe platformele multirol J-11, J-15, J-16, cât şi de pe JF-17.

Pe lângă numeroasele noutăţi scoase de industria militară a Chinei şi alături de tehnica de luptă achiziţionată sau produsă în licenţă, China îşi modernizează sistemele aflate în dotarea curentă, aspect practic dar şi ieftin.

În cazul unui conflict ipotetic, şi aici nu mă refer doar la cel evidenţiat în ştirea chineză, China va folosi în masă sisteme de linia a doua şi a treia pentru “inundarea” adversarilor, forţându-i pe aceştia să utilizeze pentru contracarare sisteme mult mai scumpe şi mai ales limitate în stoc. De abia după (sau la adăpostul sistemelor sacrificate) China va angaja în luptă noutăţile din inventar.

 

- Iulian Iamandi -

Arme si grade uitate 8. Cavaleria (partea a II-a)

December 19, 2014 in Vinerea Istorica by Emil Boboescu

Dragi cititori! Prin prezenta subsemnată, atest pe propria onoare că sunt un om de cuvânt şi, tot prin prezenta, aşa cum v-am promis, revin cu al doilea episod al serialului început tura trecută, unde am venit a povesti despre istoria cavaleriei române.

Booon! Dacă îmi aduc eu bine aminte, şi încă memoria nu m-a lăsat, decât pe alocuri, data trecută rămăseserăm pe la anul 1866, când domnitorul Cuza este detronat, iar pe tronul României este adus prinţul Carol. Şi, ajunşi în acest punct, se cere să facem o scurtă recapitulare asupra trupelor călări ce le regăsim în sistemul militar românesc în anul 1866. Astfel vedem că avem două regimente de lăncieri, escadroane de dorobanţi călări împărţiţi în trei inspectorii, două escadroane de jandarmi călări, unul la Bucureşti şi altul la Iaşi, pentru paza celor două oraşe cele mai importante şi trei escadroane de jandarmi călări, zise şi “jandarmii de Basarabia” pentru cele trei judeţe ce compuneau sudul Basarabiei, aflate la acel moment în teritoriul vechiului principat al Moldovei.

Această organizare a cavaleriei româneşti se va regăsi până în al doilea an al domniei lui Carol I, 1868, moment în care este promulgată o nouă “lege a puterii armate”. Prin această lege nouă lege a puterii armate se produc schimbări de substanţă în structura trupelor de cavalerie româneşti. Aceste schimbări au fost motivate de evoluţiile în armament, în special de foc, armament ce acum ajunge să facă desuetă şarjele masive de cavalerie. Acum cavaleria începe să primească rolul de trupă ce se mişcă rapid în teren, asigurând victoria prin tăierea liniilor de retragere sau de aprovizionare a inamicului, încheind victoria de pe câmpul de luptă. Practic, atacul frontal de masă, la nivel de regiment, este pe cale de dispariţie, făcându-şi loc atacul la nivel de escadron ce pleacă pe flancuri pentru a lovi inamicul în punctele sale slabe.

Acesta este unul din principalele motive pentru care prin această lege se renunţă la lăncieri în locul acestora fiind înfiinţate două regimente de vânători călări. Vânătorii călări, la nivelul armatelor europene, făceau parte din cavaleria uşoară, alături de husari, fiind specializarea care era pregătită pentru misiunile de cercetare şi hărţuire de care vorbeam mai sus, fiind de asemenea capabili să lupte şi pe jos. De altfel şi ţinuta şi armamentul lor erau similare cu ale husarilor.

Vânătorii călări autohtoni, împărţiţi cum ziceam mai sus în două regimente, primesc acum o ţinută formată din căciulă de miel negru cu fundul din lână ce atârna pe stânga şi era în culoarea regimentului, roşu pentru Regimentul 2 şi galben pentru Regimentul 1, ornată cu un şnur găitan de lână galbenă şi cu cocardă tricoloră şi cifra domnească în frunte. Vestonul era din postav maro cu brandeburguri, acele gaitane ce ornau piepţii orizontal, de culoare galbenă amestecată cu fir albastru şi roşu. Pantalonii erau albaştri, strâmţi pe pulpe, ornaţi cu şnur şi purtaţi în cizme de piele neagră, brodate la marginea superioară. Centura era de fir galben, împletit şi amestecat cu fire albastre şi roşii. Pentru a nu se pierde căciula în timpul călăriei, se purta un şnur pe piept ce se lega de căciulă având la celălalt capăt ciucuri tricolori. Cartuşiera şi centuronul erau de piele albă. Mantaua era din postav gri, lungă, la două rânduri de nasturi lucitori. Gradele se purtau la manşetele vestoanelor sau mantalelor.

Ca armament se purtau săbii şi carabine, la lăncii încă nerenunţându-se. Ce este interesant este că portul carabinelor era în bandulieră pe curea, acestea atârnând cu ţeava în jos, având punctele de prindere pe pat. Soldatul când trebuia să tragă, trebuia să prindă arma şi să o ridice în mâini şi astfel să ia linia de ochire, culisând cureaua în bandulieră.

Ofiţerii purtau epoleţii treflă, acum introduşi în serviciul Armatei române şi rămaşi şi astăzi, chipiuri maro cu banda de culoare a regimentului pentru mica ţinută, cu gradele în inel pe calotă. Totodată, pentru mică ţinută se purtau pantaloni gri cu vipuşcă în culoarea regimentului. Gradele se purtau la manşete cu galoane în formă de “vârf de lance” de la 1 la 3, pentru ofiţerii superiori adăugându-se un galon lat sub tresele de grad.

Din punct de vedere al organizării, fiecare regiment era format din 4 escadroane, ce compuneau două divizioane, şi un pluton “afară din rânduri” adică un pluton administrativ.

Mai jos avem o imagine cu aceste unităţi.

vanatori calari 1868

vanatori calari 1868

Această situaţie însă nu durează foarte mult. Nici nu se aşează bine unităţile şi deja se modifică unităţile. Astfel, în locul celor două regimente de vânători călări, ne apare octombrie acelaş an, un singur regiment iar celălalt este denumit ca Regiment de Roşiori, astfel apărând prima noastră unitate de acest gen. Din punct de vedere al organizării, are aceeaşi componenţă şi acelaş armament, doar uniforma diferă. Din acest motiv, mereu aceştia se întâlnesc în lucrările străine cu privire la istoria militară românească cu denumirea de “husarii roşii”. Pe lângă aceştia se mai înfiinţează un al treilea regiment de cavalerie, Regimentul de Călăraşi, apărând astfel încă o nouă denumire ce va face tradiţie în armata noastră. Totuşi, trebuie să fim atenţi că, la acel moment, călăraşii funcţionau în comun cu dorobanţii călări, nefiind încă amestecaţi.

Şi dacă tot am vorbit de dorobanţi călări, să facem şi la aceştia o haltă. În lege ei sunt componenta teritorială a cavaleriei în continuare, executând serviciul cu schimbul, după cum povesteam în scrieri anterioare. Inspectoriile acestora se desfiinţează fiind împărţite escadroanele în opt divizioane, câte două la o divizie teritorială. Fiecare divizion avea în componenţă câte patru sau cinci escadroane în funcţie de zona de responsabilitate, având astfel 30 de escadroane la nivelul întregii ţări, fiecare escadron purtând numele judeţului de unde îşi făcea recrutarea şi unde îşi făcea serviciul.

Uniforma acestora se modifică primind brandenburguri albe. Având acelaş aspect de husari de care vorbeam şi în materialul trecut, prin lucrările străine, aceştia ajung să fie definiţi ca “husarii negri”.

Jandarmii călări rămân cu organizarea lor pe cinci escadroane la nivelul întregii ţări, unul la Bucureşti şi altul la Iaşi, ca jandarmi călări strict astfel definiţi şi încă cele trei escadroane din sudul Basarabiei, denumite “jandarmi de Basarabia”. Acestea rămân trupe permanente, ce ţin de Ministerul de Război, doar pentru misiuni de poliţie având legături cu Ministerul de Interne. Însă se diferenţiază din punct de vedere al echipamentului. Jandarmii călări de sine stătători poartă uniforma şi echipamentul ce devin de tradiţie pentru jandarmi, vestoane bleu-marin, cu manşete, gulere şi vipuşti roşii şi epoleţi treflă, eghileţi şi însemne, albe sau galbene. Jandarmii de Basarabia purtau aceeaşi uniformă şi echipament ca dorobanţii călări, dar cu însemne galbene în loc de albe. De altfel, aceştia se vor contopi în dorobanţi călări destul de curând.

Dar să nu anticipăm. Întâi vom prezenta uniformele şi echipamentul de care vorbeam mai sus.

cavaleria la 1868 şi imediat după

cavaleria la 1868 şi imediat după

Acest sistem nu va rezista nici el prea mult, în 1871 intervenindu-se din nou asupra cavaleriei.

Astfel, vânătorii călări se desfiinţează, Regimentul de Călăraşi primeşte denumirea de Regimentul 1 Roşiori şi primeşte uniforma roşie, iar Regimentul de Roşiori devine Regimentul 2 Roşiori. Culoarea de distincţie între cele două regimente este galben “limoniu” purtat la căciulă şi însemnele de manta pentru Regimentul 1 şi alb pentru Regimentul 2.

Călăraşii nu dispar cu totul, dorobanţii călări primind acum denumirea de călăraşi, pe tot întregul ţării. Denumirea de dorobanţi este dată batalioanelor de miliţii înfiinţate la legiurea trecută, care îşi pierd numele efemer de dorobanţi de linie, astfel apărând dorobanţii aşa cum îi ştie oricine, “căciulari” sau “curcani”.

Jandarmii de Basarabia acum primesc uniforma identică cu a călăraşilor nou formaţi. Organizarea lor însă va avea şi ea modificări de suportat, însă acestea vor veni mai târziu.

Iar despre organizarea cavaleriei prin legile militare de la 1872 şi 1874, cu care vom intra în Războiul de Independenţă, cum zicea tot la Teleenciclopedia, în episodul următor.

 

Am onoarea! /O

 

Surse:

Colecţia Monitorul Oastei, anii 1866 – 1871, Biblioteca Academiei Române.

Muzeul Militar Naţional, Uniformele Armatei Române – Les Uniformes de l’Armee Roumaine, Bucureşti, 1930.

Istoria Militară a Poporului Român, volumul IV, Bucureşti, Editura Militară, 1987.

Gl. Mr. Vasile Mihalache, Col. Ioan P. Suciu, Jandarmeria Română. Pagini dintr-o istorie nescrisă. 1850 – 1949, Bucureşti, Editura Ministerului de Interne, 1993.

 

- drd. Emil Boboescu -

Polonia se va dota cu 120 obuziere autopropulsate sud-coreene

December 18, 2014 in Terestre by Iulian Iamandi

K9 Thunder

K9 Thunder

Coreenii de la Samsung Techwin Co. vor exporta 120 de obuziere autopropulsate tip K-9 către vecinii şi prietenii noştri polonezi (oameni muncitori, viteji şi mai puţin corupţi).

“Samsung Techwin will produce the first 24 units here before 2018, and after that, HSW is to build the remaining 96 units.” – a declarat un oficial sudist.

HSW este Huta Stalowa Wola, renumită în România pentru construcţia “volelor” şi mai ales pentru succesul acestora la deszăpezirile carpato-danubiano-pontice.

Sudiştii au dezvoltat K-9 în 1998 pentru înlocuirea obuzierelor autopropulsate K55, o variantă a lui M109 despre care am aflat o bună parte dintre noi cu ocazia Desert Storm.

Armamentul principal îl constituie o piesă de artilerie calibrul 155mm/52 calibre care poate lovi la patruzeci de kilometri depărtare. Bună alonja!
K9 Thunder are o cadenţă maximă de şase lovituri pe minut şi este capabil să tragă mai multe proiectile care să aibă impact simultan. Bună treabă!
De asemenea în modul vijelie poate trimite către inamic trei proiectile (de 155, da?) în cincisprezece secunde.Brava la polonezi!
Vehiculul este propulsat de un MTU nemţesc, mai exact MTU MT 881 Ka-500 de 1000 de cai putere.
K9 este echipat cu protecţie NBC, dar… vorba unui prieten, toţi bocancii au acum talpă vibram. So, nimic ieşit din comun.
Turcii, alţi vecini şi prieteni muncitori, viteji şi mai puţin corupţi, au cumpărat licenţa K9-ului, aspect care a dus la dezvoltarea băştinaşului T-155 Firtina.
T-155 Firtina

T-155 Firtina

Sursa: Army Recognition

Apropos de Stalowa Wola, acesta este AHS Krab polonez:
Krab

Krab

Şi atunci… noi ce facem?

 

- Iulian Iamandi -

Elicopter SMURD, cu 4 persoane la bord, prabusit in lacul Siutghiol

December 15, 2014 in Accidente aviatice, Aviaţie by Griffon236

SMURD Eurocopter EC-135

SMURD Eurocopter EC-135

Un elicopter SMURD apartinand Serviciului din Constanta s-a prabusit, luni dupa-amiaza, in lacul Siutghiol dintre Mamaia si Navodari. O singura persoana a fost recuperata in viata, pana seara, in timp ce alte trei sunt cautate in continuare.

La bordul aparatului s-ar fi aflat patru persoane, dar nu se stie daca s-au inregistrat victime, informeaza Realitatea Tv. Totodata, se pare ca la acel moment nu existau conditii meteorologice nefavorabile.

La fata locului au ajuns ambulante si scafandri, iar elicopterul s-ar fi scufundat in lac, cu toate ca era dotat cu flotoare, potrivit Reporter NTV.

Sursa citata informeaza ca mai multe persoane s-ar fi aruncat in apa si au inotat inspre locul in care s-ar fi prabusit aparatul, pentru a gasi si a salva supravietuitorii. La bord s-ar fi aflat pilotul, copilotul, un medic si o asistenta, iar martorii spun ca dupa prabusire s-au auzit strigate de ajutor dinspre locul accidentului.

Potrivit Neptun TV, la mal a fost adusa o persoana, medicul de pe elicopter, Laura Vizireanu de la Unitatea de Primiri Urgente a Serviciului Judetean Constanta, care a fost resuscitata, in timp ce ceilalti 3 oameni sunt in continuare cautati. Printre ei, o asistenta de 38 de ani de la Spitalul Judetean Constanta, care tot luni aflase ca este insarcinata si il anuntase pe logodnicul sau.

Se pare ca elicopterul ar fi fost solicitat din judetul Tulcea, de unde a preluat un pacient pentru a-l aduce la Spitalul Judetean Constanta. In jurul orei 13.00, aparatul era deja in aceasta misiune.

Potrivit televiziunilor de stiri, pacientul fusese deja lasat la spital, iar echipajul era la ora 16.00 pe Aeroportul Tuzla, pentru realimentare, operatiune care a durat circa 20 de minute si s-a incheiat cu succes. Apoi, aparatul s-a indreptat catre Aeroportul Mihail Kogalniceanu, el prabusindu-se intre ora 16.07, cand a decolat, si ora 16.15, cand au aparut primele informatii cu privite la accident.

De asemenea, s-a constituit o celula de criza, condusa de vicepremierul Gabriel Oprea, ministrul de Interne deplasandu-se catre Constanta.

Preluare de pe Ziare.com

143 milioane de dolari pentru constructia de nave

December 15, 2014 in Geopolitica, Marină by Griffon236

Submarin din clasa Dolphin, in santierul naval din Kiel

Submarin din clasa Dolphin, in santierul naval din Kiel

115 milioane de euro (143 milioane $) din bugetul federal al Germaniei vor fi cheltuiti pentru constructia de nave cu destinatia Israel. Sursa informatiei publicata duminica de Bild am Sonntag ar fi o scrisoare confidentiala trimisa de catre Steffen Kampeter, adjunctul ministrului de finante al Germaniei catre Comitetul Bugetar.

Potrivit documentului citat fondurile au fost cerute de Ministerul Apararii pentru crearea unor sisteme de aparare cu destinatia Israel. Potrivit publicatiei, Israelul va construi 4 nave militare la santierele navale ThyssenKrupp din Kiel. Navele cu o valoare totala de aproape un miliard de euro vor fi folosite la apararea zonei economice din Marea Mediterana.

Anterior Israelul a solicitat Guvernului German cofinantarea acestui aproiect.

Germania este furnizor traditional de armament al Israelului. Doar in luna septembrie au fost livrate detoanatoare in valoare de 0.9 milioane de euro si un submarin din clasa Dolphin.

Via:
RIA Novosti

- Marius Constantin -

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers:

%d bloggers like this: